Lacul Știucilor este singurul loc din România, în afară de Delta Dunării, unde se formează plaur, adică insule plutitoare de stuf.
Un ecosistem aparte, asemănător celui din Delta Dunării, se ascunde în inima Transilvaniei. Este vorba de lacuri, mlaștini și stufăriș care formează un loc ideal pentru numeroase specii de păsări. Delta interioară a Transilvaniei cuprinde zeci de hectare, iar o parte a acestei suprafețe a fost declarată drept arie protejată. De fapt, există două rezervații naturale: Lacul Știucilor de la Săcălaia și Stufărișurile de la Sic.
Lacul Știucilor este o adevărată ciudățenie a naturii. Există geologi care cred că pe fundul lacului s-ar afla o veche carieră de sare, care ar fi fost deschisă pe vremea romanilor. Cariera de sare, pentru că romanii exploatau aceste resurse în cariere deschise, nu în mine săpate în pământ, a fost invadată de izvoare și s-a transformat într-o baltă sărată. Ulterior, acum aproximativ 1.900 de ani, un mal de pământ s-a surpat în urma unei alunecări naturale și a barat o vale. Locul, care includea balta sărată rămasă de pe vremea romanilor, a fost umplut cu apă, iar astfel a luat naștere Lacul Știucilor, care are azi o suprafață de 26 de hectare, care include luciul de apă și stufărișul de pe maluri. Apa ușor salmastră a fost mediul prielnic pentru speciile de pești de apă dulce. De-a lungul secolelor, prădătorii din apa lacului au atins dimensiuni impresionante, iar poveștile pescarilor s-au transformat în legende.
Ştiuca de mărimea
unui adolescent
„Bătrânii din Fizeșu Gherlii povestesc că, în perioada anilor 1950, un pescar a luat un crap de un kilogram și l-a folosit drept momeală. Crapul a fost atacat de o știucă atât de mare încât pescarul nu a putut să o scoată singur. A apelat la ajutorul altora, care s-au luptat câteva ore. Când au scos știuca din apă, au văzut că peștele era de mărimea unui adolescent. A adus-o în sat cu un tractor, pentru că era prea obositor pentru pescar să o care în brațe“, a declarat biologul Cosmin Marian, care recunoaște că există, totuşi, numeroase exagerări legate de mărimea peștilor din Lacul Știucilor de la Săcălaia. Dar, afirmă acesta, nu este nici o exagerare să se vorbească despre acest loc ca despre un adevărat paradis al păsărilor. „Sunt multe păsări protejate la nivel european. Aș putea aminti aici nagâțul, cufundarul polar, pescărușul albastru, fâsa de pădure, acvila țipătoare, lișița, cordodelul mic sau buhaiul de baltă. Mai există apoi și presuri, stârci cenușii sau ciocârlii de câmp“, mai arată Cosmin Marian. Lacul Știucilor îi atrage pe cei care iubesc observarea păsărilor, pe pescari, dar și pe cei care doresc doar să fotografieze acest colț intact de natură. În zonă, au început să apară și pensiuni, unele dintre ele chiar cu piscină. „Am venit pentru mai multe zile. Eu sunt pasionat de pescuit, iar soția mea a vrut să vadă vechea mănăstire greco-catolică de la Nicula și biserica armeano-catolică din Gherla. Ne-am cazat la Săcălaia și pot să spun că este cea mai bună destinație din această parte a anului din Transilvania“, a afirmat Nicolae Podea, din Maramureș. Bărbatul folosește o barcă gonflabilă pentru a ajunge în mijlocul lacului, unde își aruncă undițele cu momeală, în speranța că va reuși și el să prindă una dintre știucile legendare despre care vorbesc sătenii.
Lăcarul mare şi şorecarul
comun
Nu departe de lac, pe Valea Fizeșului, se întinde o altă rezervație naturală. Este vorba de Stufărișurile de la Sic, o arie unde trăiesc specii rare de păsări, precum pițigoiul moțat, câneparul, lăcarul mare sau șorecarul comun. Suprafața rezervației are doar două hectare, însă dincolo de aria protejată se întind și alte suprafețe mlăștinoase unde aceste păsări cuibăresc. „Zona este una de maxim interes deoarece întâlnim o mare diversitate a speciilor tot timpul anului. Toamna, când păsările migratoare pleacă spre Sud, în locul lor vin păsări dinspre regiunea polară, care caută, la rândul lor, zone mai calde decât cele din care provin, pentru a ierna în siguranță“, a explicat activista ecologistă Emese Torok. Delta interioară a Transilvaniei poate deveni un pol de atracție turistică, deoarece este ușor accesibilă. Ea este situată la doar 60 de kilometri depărtare de Cluj, lângă Gherla. Însă cei care militează pentru protecția mediului spun că orice dezvoltare a turismului trebuie să aibă un caracter durabil și să protejeze resursele naturale.