Deconspirare pe stomacul gol

Cazul Murgeanu a cazut ca un fulger in canicula, reamintindu-ne ca avem un CNSAS. Viceprimarul PD al Capitalei, Razvan Murgeanu, a recunoscut un angajament semnat cu Securitatea in primul an de studentie, dar sustine ca n-a dat nici o nota informativa. Cunoscut refren! Acelasi Razvan Murgeanu – ca oricare demnitar sau inalt functionar public – a semnat la investire o declaratie pe proprie raspundere cum ca nu a avut nici o legatura incriminatoare cu structurile represive ale PCR. Poate asa o fi, poate domnul Murgeanu nu a facut rau nici unei muste. Intrebarea este de ce n-a mentionat acest episod din junete si si-a amintit abia acum de angajament?! Nu de alta, dar mandatul e pe gata si viitoarele alegeri locale au loc in mai putin de un an.
seful CNSAS, Ladislau Csendes, admite ca postul ocupat de Murgeanu implica verificarea lui, insa prioritatile CNSAS s-au indreptat catre alte persoane, cu demnitati sau functii mai importante. Potrivit legii, pana la primarii sunt de verificat parlamentarii, ministrii si secretarii de stat, membrii consiliilor judetene. Nici macar verificarea parlamentarilor nu s-a terminat…
Nu ne putem supara pe Csendes, vremelnic ocupant al acestui post. Nu e vina lui ca legea este stramba, ingreuneaza si blocheaza aflarea adevarului despre Securitate si uneltele ei. Nu-i vina lui ca – in ciuda dovezilor clare de ineficienta – legea nu a fost amendata, iar CNSAS nu a fost restructurat.
In sapte ani de functionare, institutia a deconspirat vreo 200 de securisti si nu mai mult de 700 de informatori. Cate zeci (sute) de ani ar fi necesare ca dosarele celor aproape 15.000 de ofiteri activi ai fostei Securitati sa intre pe rolul Directiei de Investigatii, iar cele 2.000.000 de dosare ale arhivei de la Popesti-Leordeni sa fie macar lecturate?! Iata o intrebare la care doar Radio Erevan ne-ar raspunde, poate cat sa ne descreteasca fruntile.
N-avem de ce sa nu-i dam crezare lui Constantin Ticu Dumitrescu, iar acesta declara cu amaraciune ca a fost naiv precum un prunc atunci cand a crezut in angajamentele liderilor politici de a sprijini reformarea CNSAS. si, cum liderii nu vin de pe Marte, e clar ca toti suntem – mai mult sau mai putin – de vina. "Societatea amana mereu sa se priveasca in oglinda", acuza Ticu Dumitrescu. si noi facem parte din "societate", si noi am acceptat, fara proteste sau presiuni viguroase, giumbuslucurile clasei politice cu istoria noastra recenta. Ticu Dumitrescu spune ca ar fi nevoie de inca 3-400 de oameni care sa se adauge celor 200 de angajati existenti si de o informatizare a arhivei pentru a relansa activitatea CNSAS. N-ar fi mult, prin arhivele poloneze scotocesc peste 4.000 de oameni. Insa ce te faci cand finantistul Varujan Vosganian anunta micsorarea alocatiei bugetare pentru 2008, fiindca CNSAS se numara printre institutiile cu activitati "preponderent birocratice"?!  Ce sanse avem, in aceste conditii, sa aflam adevarul despre trecutul unui om inainte de alegerea/numirea lui intr-o functie importanta, si nu la finele mandatului sau mult timp dupa? Nici una, cat timp liderii politici sunt ipocriti, clameaza ca vor sa deconspire Securitatea, dar reduc finantarea CNSAS.
Doar presiunea societatii civile ar mai putea rezolva ceva, insa aceasta nu pare foarte convinsa de utilitatea unor astfel de campanii.
Oare de ce? Fara acces real la dosarele Securitatii, ale PCR si UTC, lustratia e un basm, iar condamnarea comunis mului un simbol.