Președintele Iohannis, cel puțin până la acest moment, are asigurat următorul mandat datorită acțiunilor desfășurate mai ales în plan extern. Popularitatea sa în rândul electoratului român este comparabilă cu cea a președintelui Franței, Emmanuel Macron, înaintea alegerilor prezidențiale.
Într-un interviu acordat agenției EFE, Macron afirma că „partidele tradiţionale, marcate de divizări profunde, nu mai pot răspunde provocărilor” şi că „eşecurile” recente ale acestora „au aruncat alegătorii în braţele populiştilor şi extremiştilor”. „Pentru a depăşi aceste blocaje, a reînnoi oferta politică şi a-i reuni pe francezi în jurul ideilor progresiste”, Macron a creat En Marche!.
En Marche! este o entitate între partid politic şi mişcare cetăţenească ce se inspiră din tehnicile utilizate de Barack Obama în campania sa „Yes, we can!” pentru a învinge bipartidismul francez care „nu se mai potriveşte în secolul al XXI-lea”.
S-a tot vehiculat, în această perioada de criză politică, prin care trece România, ideea alegerilor anticipate. Sondajele arată că electoratul român ar vota, în majoritate, tot cu coaliția ce asigură, acum, majoritatea în parlament. Pare o situație bizară, având în vedere gravele derapaje ce s-au desfășurat pe scena politică, dar nucleul problemei este, în fond, lipsa unei oferte de capital uman credibil, venită din partea opoziției, capabil să satisfacă exigențele electoratului care își dorește această schimbare. Potențialul uman, de care dispune România, necesar ocupării celor 465 de locuri în parlament este colosal. Avem oameni integri, profesioniști, cu înaltă ținută morală și civică care ar putea schimba cvasitotal componența actualului parlament. Este singura soluție pentru însănătoșirea rapidă a societății românești subjugată de activitatea unor grupuri de interese, ce acționează la cel mai înalt nivel și care reușesc chiar să discrediteze ideea de democrație.
Acțiunea de a convinge personalități să se implice în viața politică nu este ușoară. Îmi amintesc cum în anul 1990, filozofului Gabriel Liiceanu, la o întâlnire cu studenții, i s-a propus să se înscrie în cursa prezidențială. La acea vreme eram fascinați de personalitatea președintelui Cehoslovaciei, Vaclav Havel, cu care, Gabriel Liiceanu, avea multe puncte comune. Refuzul a fost completat cu: „… eu sunt un cărturar și doresc să rămân un cărturar…”. În România, din păcate, s-a deschis calea oportuniștilor, a baronilor locali, care au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-și asigura influența politică. Aproape că au acaparat statul. Interesele lor personale sunt străine de interesele țării, iar vorbele marelui Petre Țuțea sunt mai actuale ca niciodată: Daca aş putea, domnule, aş scrie pe ziduri, mare sa vadă tot ţăranul: „Românilor, nu vă mai alegeţi conducători care nu-şi iubesc ţara!”.
Lista lui Iohannis ar trebui să conțină specialiști de o înaltă ținută profesională, care ar putea să facă din comisiile parlamentare parteneri autentici de îndrumare și de dialog ai unui guvern format după chipul și asemănarea lor. Calitatea umană a celor desemnați să ne conducă destinele, mult așteptată de societatea civilă, ar înclina hotărâtor balanța în defavoarea celor care oferă soluții populiste. Acesta poate fi cheia schimbării, momentul în care țara românească să devină ceea ce trebuie să fie, iar conjunctura internațională ne este mai favorabilă ca niciodată. E momentul în care românii trebuie să-și asigure un viitor, în țara lor.
