2.6 C
București
marți, 12 noiembrie 2024
AcasăSpecialDebaronizarea ca luptă a sistemului cu el însuşi

Debaronizarea ca luptă a sistemului cu el însuşi

Debaronizarea este unul dintre principalele mecanisme de autoreglare care urmăresc scăderea probabilității unui colaps sistemic. Iar acesta nu poate fi evitat fără actuala terapie de șoc a magistraților.

Justiția de una singură nu poate de­ba­ro­ni­za România. Totuși, aceasta dă acum un me­saj decisiv celor care, de la simplu ce­tățean la membru al elitei politico-eco­no­mice centrale, pot inversa ten­dința de 20 de ani de per­vertire a democraţiei lo­cale până la stadiul neo­feu­da­lismului postcomunist. Es­te trist că, deocamdată, ce­tățenii nu sunt actorii prin­cipali ai debaronizării. Ac­torul principal este statul, prin instituțiile sale, un stat central, care acționează pen­tru că își pierduse relevanța în anumite zo­ne și mai ales pentru că era pe punctul să devină un stat captiv.

La originea acestei realități este creșterea ex­cesivă a influenței șefilor de consilii ju­de­țene și a primarilor asupra partidelor po­­litice. Fenomenul feudalizării partidelor este legat de modul în care în România a fost redistribuită proprietatea după că­de­rea regimului comunist. Noua ordine po­litică s-a bazat exclusiv pe vechile rețele de influență. Abundența resurselor care trebuiau împărțite la nivel central a dus la neglijarea periferiei. Șomajul și problemele sociale majore din anii 1990 au aruncat părți importante ale populației în brațele ce­lor care puteau să le ofere o minimă ali­nare materială și nu numai. S-a trecut ast­fel de la un tătuca Iliescu la tătuci locali. În ochii oamenilor, aceștia erau singurii ca­re le puteau oferi ceva concret, de la aju­toare sociale la locuri de muncă în ad­mi­nistrație sau în firmele care trăiesc din ba­nii administrațiilor locale, de la panseluţe și locuri de joacă la biserici. Astfel, aleșii locali și-au putut crește treptat influența, construindu-și spirale ale autoîm­pro­prie­tăririi și îmbogățirii. Capitalismul sălbatic de tip postcomunist a produs un sistem po­litic în care idealul reprezentării a fost confiscat de aparenta empatie a alesului lo­cal pentru o populație dependentă care de­vine electorat captiv. Tradiția se­cre­ta­ru­lui de partid „cumsecade“ și-a găsit astfel prelungirea în postcomunism.

Citește continuarea textului în Revista 22.

Cele mai citite

Israelul și-ar putea extinde suveranitatea asupra coloniilor evreiești din Cisiordania ocupată în 2025

Ministrul de finanţe israelian Bezalel Smotrich, liderul Partidului Sionist Religios, de extremă dreapta, a promis luni extinderea în 2025 a suveranităţii Israelului asupra coloniilor...

Audierea ultimilor șase comisari europeni desemnați, printre care și Roxana Mînzatu, va avea loc marți în Parlamentul European

Ultimii şase comisari europeni desemnaţi, cei propuşi pentru funcţiile de vicepreşedinţi executivi ai Comisiei Europene, între care şi reprezentanta României, Roxana Mînzatu, sunt audiaţi...

Dobânzile mari, munții greu de escaladat ai creditării

Dobânzile la creditele din România au devenit o provocare copleșitoare pentru consumatori și companii, o călătorie economică pe teren accidentat, care contrastează puternic cu...
Ultima oră
Pe aceeași temă