Arestările vameşilor de săptămâna trecută nu reprezintă însă singurul scandal de acest fel. De altfel, industria şpăgilor s-a dezvoltat pe baza „învăţăturilor” de până în 1996, acumulate de funcţionarii publici de la graniţele ţării, după o lungă exersare a tehnicilor de evaziune, contrabandă şi trafic, infracţiuni practicate cu ordin de la miniştrii Guvernului Văcăroiu şi cu protecţia Serviciului Român de Informaţii şi a Poliţiei.
Contrabanda, protejată de SRI
Între 1990 şi 1997, în prima perioadă a mandatului lui Ion Iliescu, contrabanda cu produse petroliere, arme, ţigări, cafea, alcool era organizată de miniştri şi protejată de SRI şi Poliţie, iar uneori finanţată de fosta bancă a Securităţii, Bancorex, după cum rezultă din mai multe dosare penale instrumentate între 1997-2000. După revenirea la putere a echipei lui Ion Iliescu, în 2001, aceste dosare au fost închise. S-au câştigat sute de milioane de dolari, dar beneficiarii câştigurilor nu şi-au achitat creditele la Bancorex. Pierderile băncii – aproape trei miliarde de dolari – au fost preluate la datoria publică.
Dosarul Jimbolia
În dosarul „Contrabanda Jimbolia” cu produse petroliere către fosta Iugoslavie erau vizaţi fostul premier Nicolae Văcăroiu, fostul ministru de Interne Doru Ioan Tărăcilă, fostul ministru al Transporturilor, Aurel Novac, fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu, mai mulţi ofiţeri ai serviciilor secrete. Bancorex le-a finanţat cumpărarea de produse petroliere. Apoi, cisternele cu marfă au trecut în fosta Iugoslavie sub protecţia ofiţerilor SRI şi Poliţiei.
Tunul „Porţelanul”
Un alt caz de contrabandă protejată a fost dosarul „Porţelanul”, când ţigările au luat destinaţia Austriei prin Vama Băneasa. Baxurile de ţigări erau camuflate cu paravane de ceşti din porţelan. Despre patronii firmelor implicate în „Porţelanul” s-a presupus că erau ofiţeri acoperiţi ai fostei Securităţi.
Ţigaretele
Dosarele de contrabandă cunoscute generic sub titulatura „Ţigareta I, II , III” implicau ofiţeri de servicii secrete, MI, Armată sau SPP. Surse judiciare susţineau că ţigările introduse în ţară fără plata taxelor vamale erau darurile cumpărătorilor de arme, oferite şefilor de instituţii care au organizat şi protejat vânzările clandestine de arme către
ţări aflate sub embargoul ONU.
