Am cunoscut-o într-un studio de televiziune. Era foarte puștioaică. Publicase o serie de reportaje din spațiul ex-Iugoslav. Ca să ajungă să le facă, a desenat portrete ale trecătorilor din orașul ei, timp de-o vară. Cu banii câștigați, a plecat în Bosnia. Apoi a lucrat la o televiziune. S-ar putea să o știți de pe sticlă.
În urmă cu aproape un an a intrat în echipa de consilieri ai noului guvern, alături de foarte mulți oameni tineri, dinamici, cu idei și mânați de nevoia de a face ceva bun, fiindcă se-poate.
Am intrat în contact cu unii dintre acești tineri și m-au încântat de fiecare dată entuziasmul lor și naturalețea cu care discutau despre directive, măsuri, reglementări. Mi-a plăcut umorul cu care povesteau, râzând, despre hidoșenia Sistemului cu care se luaseră la trântă. M-au impresionat realizările lor, izbânzile aparent mici, care nu se văd cu ochiul liber, dar cu impact mare, realizări care au schimbat deja multe lucruri acoo, la firul ierbii. Au scos de prin sertare HG-uri și Norme de aplicare uitate anume acolo de ani buni, au „tăiat” hârtii etc. Au simplificat proceduri. Au lovit Sistemul în moalele capului și în mijlocul pântecelor uriașe, nesătule. Au mișcat lucruri care, dacă rămân așa și nu se întorc în vechea și păguboasă matcă de până acum, ne vor face zilele trăite în această țară mai bune, mai plăcute, mai așa-cum-trebuie-să-fie (despre câteva astfel de lucruri a scris recent Moise Guran).
Eu cred că alegerile de duminică despre asta sunt. Vom alege dacă vrem ca acești tineri să continue să-și facă treaba începută sau dacă ni-i dorim înapoi pe sictiriții fără curaj, controlabili și corupți – șobolanii alungați de emoția și furia post #Colectiv.
E bine să nu ne ascundem după degete: alungații de atunci vor acum să își ia revanșa. Le stau în cale doar votul vostru și tinerii aceștia, de care se teme Sistemul reprezentat de PSD, ALDE, PRU. Sistemul nu se teme de Alina Gorghiu sau de Nicușor Dan, nici măcar de Dacian Cioloș anume sau de Cristian Ghinea, Vlad Voiculescu sau Mircea Dumitru; se teme cu adevărat de oamenii tineri pe care aceștia au reușit să îi adune, natural, în jurul lor. Când spun „tehnocrați” și „oamenii lui Soros”, alde Dragnea, Ponta, Ghiță și Tăriceanu la ei se referă, la tinerii dezinvolți, care și-au suflecat mânecile, studențește, ca să rezolve puțin și problemele din țara asta. Se tem de ei pentru că nu îi înțeleg. Pentru că sunt altfel.
M-am tot întrebat de ce sunt încă entuziaști, deși a trebuit să rânească aproape un an, iar acum, când începe să se întrevadă un luciu, sunt pregătiți să plece spunând „Ei, ce mare brânză, am dat o direcție, am pus niște lucruri la punct!”. Cum de sunt hotărâți să lucreze cu același entuziasm până în ultima zi? Răspunsul e că oamenii ăștia sunt, cumva, niște eroi. Eroii noștri.
Mi-i imaginez plecâd bine dispuși din birourile cărora le-au dat viață, după ce generații întregi de cozmânci și mikișpăgari au făcut tot ce le-a stat în puteri ca să încremenească lucrurile.
De aceea sunt atât de porniți toți lătrăii zilei pe Dacian Cioloș și echipa lui: pentru că aceștia au lucrat temeinic și cu bucurie, au stat peste orele de program, au lăsat să se audă râsete pe holurile obișnuite cu vorbele în șoaptă, au adus viață și au arătat altceva. De aceea e atât de mare miza. Pentru că e despre supraviețuirea Sistemului uns din răsputeri și cu tot mai mare disperare de toate rămășițele securiste și mafiote, încurajat cu larghețe de o Rusie foarte interesată ca România să fie roșie și naționalist-medievală.
Din fericire, tinerii frumoși sunt mulți și mai serioși decât îndrăznim să credem că ar fi. Din păcate, nu au un partid al lor. Pe cei mai mulți nici nu îi interesează asta.
Partea proastă e aceea că duminică vom vota tot Împotivă. Știm sigur că PSD-ALDE-PRU înseamnă încercarea de revanșă a Sistemului, înseamnă ani dați înapoi și viitor sub semnul întrebării, într-un context geopolitic foarte complicat. De aceea, singurul vot logic este acela împotriva Sistemului și, deci, în favoarea tinerilor lui Cioloș, despre care v-am vorbit. E rândul lor. Chiar dacă asta înseamnă să le mai acordăm o dată încredere liberalilor, deși dorm pe ei…