Guvernul Ponta s-a ascuns luni seară după două veşti aparent bune ca să ne spună că, de fapt, va trebui să strângem cureaua anul viitor. În realitate, sunt mai multe motive de îngrijorare decât de bucurie.
Din ce a declarat ministul de Finanţe, Daniel Chiţoiu, după întâlnirea cu FMI, trebuie să înţelegem că nevoia de bani a Guvernului este mare şi urgentă. Din acest motiv, începând cu anul viitor, trebuie să plătim noi accize la benzină şi motorină, iar cele vechi vor fi recalculate în funcţie de inflaţie. În plus, s-au introdus impozite pentru construcţiile speciale, “taxa pe stâlp”, care vor fi plătite de firme precum Enel, Transelectrica, Transgaz. Aceste impozite, mai mult ca sigur, se vor regăsi pe facturile la utilităţi plătite de toţi românii. O altă măsură importantă este creşterea redevenţelor pentru resursele minerale, altele decât petrol şi gaze (?), cu 25%. Cam astea sunt veştile proaste. În ceea ce priveşte veştile aşa-zis bune, trebuie să ne mulţumim cu aproape nimic: creşterea pensiilor şi a salariilor celor mai săraci bugetari cu aproximativ 3%, adică maxim 20-30 de lei pe lună, mărirea salariului minim cu 100 de lei şi două promisiuni, prima că impozitul pe venit va rămâne la 16% şi a doua referitoare la contribuţiile sociale, care ar putea să scadă cu 5%, în a doua jumătate a anului 2014, în funcţie de încasările de la buget din primele şase luni.
Nu ştiu ce l-a determinat pe Crin Antonescu să vorbească ieri, la finalul negocierilor cu FMI, despre “ o performanţă guvernamentală”, dar situaţia poate fi rezumată astfel: guvernul ne bagă acum adânc mâna în buzunar, strange şi de la companii ce mai găseşte prin seifuri şi încearcă să acopere găurile din buget lăsate de evaziunea fiscală. Premierul nu uită însă să arunce nişte mărunţiş şi la săraci, ca să aibă apoi cu ce le scoate ochii la următoarele alegeri.
De ce trebuie să avem motive de îngrijorare pentru 2014?
În ceea ce priveşte scăderea CAS, lucrurile arată ca şi cum, la insistenţele liberalilor, care au simţit nevoia să-şi umfle puţin muşchii în faţa electoratului, Victor Ponta a aruncat o promisiune, ştiind sigur, la fel ca şi Crin Antonescu, că nu are cum să o îndeplinească. În lipsa unor măsuri concrete de reducere a evaziunii fiscale, nu există nici un motiv să credem că ce nu a putut anul acesta Guvernul, şi anume să încaseze veniturile propuse, va reuşi în 2014. Iar dacă nu sunt încasări, de unde s-ar putea găsi fonduri pentru compensarea scăderii contribuţiilor sociale?
” Trebuie să evităm ca o reducere a contribuţiilor să genereze o gaură în buget”, a spus-o răspicat marţi dimineaţă Andrea Schaechter, şefa misiunii FMI pentru România, spulberând şi ultimele iluzii pe această temă.
În plus, să nu uităm că ne aflăm în faţa unui an electoral, când, se ştie, punga oricărei guvernări este mai deschisă decât de obicei.
Ca să fim realişti până la capăt ar trebui să vedem că nici măcar cota unică de 16% nu este protejată în vreun fel în 2014. Strict din punct de vedere politic, cei care au nevoie în acest moment de păstrarea acesteia sunt Crin Antonescu şi liberalii, care şi-au făcut o temă de campanie din acest subiect. Victor Ponta este un adversar declarat al cotei unice şi, ca orice socialist care se pretinde serios, ar vrea ca oamenii să plătească un impozit pe venit diferenţiat, în funcţie de suma câştigată. Dacă apele în USL se vor despărţi în 2014, aşa cum se aşteptă toată lumea, nu va mai exista nici măcar constrângerea de ochii lumii că această măsură a fost inclusă în programul comun de guvernare al celor două partide. Să nu uităm că o mare parte din electoratul PSD nu agrează cota unică, deci un Victor Ponta lansat către prezidenţiale nu va mai avea nici un motiv să o menţină. Mai ales că un impozit progresiv pe venit va produce mai mulţi bani cu care se poate cumpăra bunăvoinţa electoratului.
Deocamdată, “performanţa guvernamentală” înseamnă doar creşterile de preţuri, care sunt sigure pentru anul viitor. Cât despre avantaje, zic să nu ne grăbim cu concluziile, să aşteptăm să vedem ce se întâmplă în 2014. Totuşi dacă aşa arată“performanţă”, apoi în cazul unui “eşec” ar trebui să fugim cu toţii din ţară.
