29.5 C
București
miercuri, 24 iulie 2024
AcasăSpecialDe ce seamana viitorul cu Vanghelie

De ce seamana viitorul cu Vanghelie

Isteria politizarii invatamantului, care a atins apogeul in aceste zile, o sa ne coste scump. Obsesia partidelor de a transforma inspectorii scolari, directorii si profesorii in agenti electorali isi va propaga efectele mult dupa ce Vanghelie si ceilalti semianalfabeti care controleaza Romania vor fi ramas doar o amintire urata. Permutarea sefilor din sistemul de invatamant dupa cum dicteaza algoritmul politic al Guvernului isi pune in mod direct amprenta pe modul in care se face scoala in aceasta tara. si, implicit, asupra bagajului de cunostinte pe care il vor avea la dispozitie viitoarele generatii.

Romania de astazi are capacitatea intelectuala pe care au putut sa o insufle fiecaruia dintre noi profesorii pe care i-am avut. Unii buni, unii mediocri, unii catastrofali. Proportia celor trei categorii a jucat un rol foarte important in evolutia ulterioara a tuturor celor care au absolvit o scoala, un liceu sau o facultate. Succesul sau insuccesul nostru are undeva la radacina o legatura cu cat de buni au fost cei care s-au straduit sa ne cizeleze mintea. Daca ne-am depasit conditia, daca am reusit sa atingem un statut social onorabil, daca avem un salariu mai bun, daca ne putem compara intelecual si profesional cu alti oameni cu meserii si pozitii similare din tarile dezvoltate, toate au de-a face intr-o masura deloc neglijabila cu valoarea profesorilor nostri.

Despre asta este Educatia. Doar despre asta. Nevoia de a aduce laolalta mintile tinerilor si pe cele ale celor mai capabili adulti este singura care ar trebui sa conteze pentru cei ce dirijeaza acest mecanism vital si foarte fragil. Dupa cum bine stim, si nu doar de ieri-de azi, nu asta s-a intamplat in Romania. Iar politicienii poarta marea vina de a fi folosit secera si ciocanul intr-un domeniu care necesita finetea si precizia unui ceasornicar. Neputinta de a ne implini potentialul, ca natiune, saracia materiala si spirituala ce domina societatea, toate isi au cauza si in grosolania politrucilor care au tinut mortis sa faca scoala sa rezoneze cu instinctele lor gregare.

Politica a fost cea care a decimat randurile profesorilor valorosi si a lipsit generatii de romani de nenumarati mentori autentici. Unii au murit in puscariile comuniste si la Canal, altii au fost impinsi in exil, altii au fost izgoniti din scoli si trimisi la saiba, de teama ca ar putea contamina cu moralitate si decenta o generatie programata sa traiasca in genunchi. In locul lor au fost aduse nulitatile. Fara verticalitatea pe care ti-o da constiinta valorii de sine, profesorii facuti pe puncte au devenit predicatorii imposturii ca reteta de succes: avansari in functie de atasamentul fata de partid, examene luate pe pile si pe spaga, materii predate de mantuiala. Usor, usor, dascalii de vita veche au devenit o specie pe cale de disparitie. La fel si scoala facuta cu temeinicie.

Aceasta este mostenirea din care isi trage seva sistemul de invatamant de azi. Cat de mult a mai ramas din spiritul profesorilor de altadata se vede in notele care se obtin la examenele de titularizare. Cand un numar imens de pedagogi nu sunt in stare sa ia nici macar 5 la aceste examene, cum sa ne asteptam ca din mana lor sa iasa altceva decat tot generatii de corigenti?
Restaurarea competentei, singura cale de a repune Educatia pe fundamente sanatoase, se izbeste astazi de aceeasi problema: asaltul politrucilor. De aceasta data insa nu mai este vorba despre nici o umbra de ideologie sau de propaganda doctrinara. Hoarda simbriasilor de partid vrea de la profesori doua lucruri: voturi si bani. Bani si voturi. Voturi si bani. Cele doua alterneaza ca prioritate principala in cicluri de patru/cinci ani. Voturi in anii electorali si bani in restul. Primele se obtin prin manipularea parintilor. Bani de furat, oricat ar parea de neverosimil avand in minte imaginea de pauperitate pe care o are scoala la noi, sunt suficienti ca sa merite efortul.

 

Cheltuielile exorbitante pentru renovarea perpetua a cladirilor si pentru achizitiile de calculatoare si alte echipamente, comenzile pentru manuale, banii stransi de la parinti, toate, adunate, alcatuiesc sume de milioane de euro. Neverosimil? Numai o singura toaleta a unei scoli din Moldova a ajuns sa coste, prin grija directorului si a protectorilor sai din inspectorat, 100.000 de euro!
Aritmetica este, de altfel, singura materie la care directorii corupti si prietenii lor, politicienii, exceleaza. Exercitiu practic: adunati sumele destinate renovarii si dotarii scolilor din zona de influenta a lui "Marean care este". Impartiti la 2 si veti afla valoarea monetara a influentei baronului de Rahova in partidul comunist social-democrat. Restul nu se arunca. Ce iese in dreapta virgulei se distribuie, in campanie, in integrala "mici si bere in Parcul Izvor" si televiziunilor care transmit demonstratia in direct.

Cine ramane in afara acestui algoritm lucrativ? Profesionistii dedicati, adica exact cei care ar trebui sa dea tonul reformei. Cu foarte putine exceptii, oamenii care nu se lasa manipulati, care refuza sa ia parte la trocurile degradante ce au devenit rutina in scoli si pentru care profesionalismul si demnitatea sunt inca valori supreme sunt tinuti departe de fraiele Educatiei. Pentru actualul sistem, un profesor care nu este dispus sa scoata elevii in careu pentru a da onorul unui candidat la Parlament sau Presedintie nu are ce cauta in fruntea unei unitati de invatamant.

Profesionistilor marginalizati li se mai adauga o categorie care ar putea schimba sistemul de educatie: tinerii capabili care ar putea deveni excelenti profesori, dar care refuza sa imbratiseze aceasta cariera din cauza compromisurilor pe care le presupune. Cine a studiat si a muncit pe rupte ca sa isi faca o cariera nu va arunca totul pe apa sambetei pentru a se indrepta spre o meserie care vine la pachet cu un set de umilinte inacceptabile. Va prefera o profesie mai banala, de care este mai putin entuziasmat, dar care ii permite sa-si pastreze demnitatea, decat una care intr-o zi i-ar lumina ochii, iar in cealalta l-ar face sa-i fie rusine de el insusi.

Infrangerea acestor oameni care ar putea reda scolii prestigiul pe care l-a avut candva este, de fapt, infrangerea noastra, a tuturor. Pentru ca un viitor modelat dupa chipul si asemanarea lui Vanghelie si ale tuturor celorlalti politicieni care manipuleaza astazi scoala romaneasca nu poate fi considerat decat un esec catastrofal.

Dan Cristian Turturica
Dan Cristian Turturicahttp://dan-cristian-turturica
Jurnalistul Dan Cristian Turturică conduce, de aproape opt ani, redacţia cotidianului “România liberă”. Înainte de a se alătura celui mai longeviv ziar din România, a condus redacţia săptămânalului “Prezent” şi a fost redactor-şef al cotidanului “Evenimentul Zilei” (2000-2004). În perioada 1995-1997 a fost corespondent special al cotidianului “Ziua” în SUA, timp în care urmat cursurile Universităţii din California, obţinând diploma de Master în Comunicarea de Masă. Experienţa de 20 de ani în presa scrisă (a debutat în 1990 la săptămânalul “Expres”) este completată de cea din audiovizual: a fost unul dintre producătorii şi prezentatorul emisiunii “Reporter Incognito”, difuzată între 2002 şi 2004 de postul “Prima TV”, şi a moderat talk-show-urile “Prim Plan” (TVR) şi “Arena Media” (Realitatea TV).
Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă