2014 a fost, indiscutabil, un an negru pentru aviaţia malaeziană. În luna martie, cursa MH 370, cu 239 de oameni la bord, a dispărut în Oceanul Indian, în condiţii neelucidate până în prezent. Câteva luni mai târziu, Malaysian Airlines a mai pierdut un avion, cu aproape 300 de pasageri, doborât, în condiţii încă neclare, de o rachetă lansată de pe teritoriul ucrainean revendicat de separatiştii ruşi. Astăzi, un Airbus A-320 al filialei din Indonezia a companiei malaeziene Air Asia, cu 161 de persoane la bord, a dispărut, undeva, la jumătatea drumului dintre insula Java şi Singapore. În primele două situaţii, echipajele au fost malaeziene, în timp ce în cazul aeronavei Air Asia, pilotul era indonezian iar secundul francez. Chiar dacă am fi de acord să scoatem, deocamdată, din discuţie cursa MH 17, doborâtă de o rachetă, ar fi totuşi legitim să ne întrebăm dacă există vreo legătură între naţionalitatea piloţilor şi prăbuşirea celor trei aeronave. Ei bine, nu ar fi prima dată când se face această conexiune, aparent, surprinzătoare.
Mai întâi, ar trebui să ne întoarcem în timp şi să vorbim despre seria neagră a unei alte companii asiatice, Korean Air. Între 1988 şi 1998, firma sud-coreeană a înregistrat o rată înfricoşătoare de aproape cinci avioane prăbuşite la un milion de zboruri, de 17 ori mai ridicată decât a companiei americane United Airlines, spre exemplu. Avioanele se prăbuşeau atât de des încât Air France sau Delta Air Lines au încetat orice colaborare cu Korean Air, iar armata americană le-a interzis soldaţilor să mai zboare cu aceasta. Lucrurile s-au schimbat de atunci, acum Korean Air este o companie aviatică premiată în ceea ce priveşte siguranţa, dar asta numai după ce a trecut printr-o reformă profundă care a ridicat şi următoarea problemă: ce legătură există între prăbuşirea avioanelor şi aşa-numitul "Index Distanţă-Putere", descoperit de psihologul danez Geert Hofstede?…citeşte continuarea pe travelzoom.ro
