La Galeria Dialog a Primariei Sectorului 2 este deschisa o expozitie de grafica, pictura si sculptura care merita toata atentia noastra, indiferent de gust. Pictura scrierii este treapta a doua a unui inedit proiect expozitional. De fapt, ce si-a propus Ruxandra Garofeanu, curatorul evenimentului, in momentul in care s-a gandit la un asemenea tip de expozitie? Sa restituie ceea ce inseamna intalnirea artelor. Stiind ca multi artisti nu se multumesc cu un singur demers artistic si pentru a-si pune in valoare personalitatea recurg la diverse mijloace de expresie in asa fel incat scriitori intr-o anumita perioada a vietii aleg pictura sau grafica, dupa cum plasticienii, obositi de mestesugul lor, considera ca se simt mai bine daca scriu, expozitia in doua trepte de la “Dialog” i-a avut mai intai in vedere pe scriitorii-pictori, iar apoi pe plasticienii-scritori. Prima treapta a fost vernisata in luna noiembrie si i-a numarat printre expozanti pe Tudor Arghezi, Radu Boureanu, Radu Petrescu, Mircea Ciobanu, Serban Foarta, Iolanda Malamen, Ion Flora. Audienta a fost foarte buna, ceea ce a determinat-o pe Ruxandra Garofeanu sa continue proiectul.
Sirato, Pallady, Margareta Sterian…
Pictura scrierii cuprinde artisti din generatii diferite. Putem admira lucrari apartinand lui Tonitza, Sirato, Pallady, mergand pana la cei mai tineri, Felix Lupu sau Adrian Sustea. Lucrarile maestrilor – in expozitie este prezent si Corneliu Baba – provin in general din cabinetul de stampe al Academiei sau din colectii particulare. Nu sunt lucrari mari, coplesitoare prin marimea lor. Cei care au conceput-o au fost atrasi de aspectul miniatural. Tocmai din acest motiv, orice vizitator al galeriei, indiferent de gradul sau de cultura, poate trai un confort aproape binecuvantat. Fata de expozitiile teribiliste, provocatoare, stridente care sunt acum “vedetele” celor mai multe dintre simezele noastre, privilegiul de a vedea niste bijuterii ale desenului si coloristicii trebuie cu adevarat apreciat si laudat. Distingem pe langa cei amintiti cromatica distinsa a acuarelelor lui Mihai Sarbulescu, autor crestin, remarcabil de asemenea si prin insemnarile sale din “Jurnal” sau din “Despre ucenicie”, carti la randul lor expuse in galerie. De altminteri, conform planului initial de a nu separa plastica de literatura, vitrinele ce cuprind carti sau manuscrise ale artistilor “insotesc” tablourile realizand astfel un tandem inspirat. Am retinut astfel romane de Ion Vlasiu si de Olga Greceanu, scrierile despre arta ale lui Tonitza, studiile lui Vasile Varga, poeziile Margaretei Sterian. Artista ne impresioneaza cu un tablou ce aminteste de Chagall, dar poate cele mai ciudate si “fragede” lucrari sunt desenele lui Octav Grigorescu, artist disparut prematur, fratele lui Ion Grigorescu…
Stihia creativitatii
Criticul de arta Pavel Susara, consultant pentru realizarea acestei expozitii, ne-a marturisit: “S-ar putea formula reprosul ca artistii prezenti in galerie nu sunt compatibili unul cu celalalt. Totusi, expozitia are unitate, si aceasta conteaza. Da unitate tocmai conceptul care a generat-o si evident limbajul universal al plasticii. De asemenea, vazandu-l pe artist in ambivalenta sa, putem sa realizam studii mult mai elaborate si mai pertinente decat daca acelasi artist ar fi privit exclusiv prin prisma criticii literare sau a criticii de arta. Astfel, descoperim mai bine stihia creativitatii si coagularea energiilor creatoare. Poate exista prejudecata ca o dimensiune este mai convingatoare decat cealalta. De fapt, este doar o problema de vizibilitate si nu de performanta. Bunaoara, Margareta Sterian si Ion Vlasiu sunt in egala masura pictori si scriitori. Nu e unul mai scriitor decat e artist plastic si invers. Noi, receptorii si criticii, avem vina ca privilegiem o dimensiune in detrimentul celeilalte. Si intr-un fel e normal ca un critic literar sa scoata in evidenta partea scrisului, iar criticul de arta, partea plastica. Arghezi, nu oricine, asadar, spunea ca se simte la fel de bine inzestrat atat pentru pictura, cat si pentru literatura. Dar, daca pentru literatura ai nevoie doar de un varf de creion, pictura iti cere vopsele si toate celelalte. Este o explicatie pragmatica.”
Proiectul nu e epuizat
Ruxandra Garofeanu, omul care in calitate de curator s-a implicat cel mai mult in realizarea proiectului, ne-a spus transant ca lucrurile nu se pot opri aici. Prin ceea ce am facut a fost circumscris un domeniu, dar nici pe departe nu poate fi vorba de epuizarea sa. Prima expozitie a avut mare succes. Publicul a putut vedea desene de Mihai Sora, ceea ce e mai mult decat insolit. Am intrebat-o imediat cum explica absenta lui Marin Sorescu din expozitia din noiembrie, stiut fiind bine faptul ca marele scriitor avea certe valente de plastician. Astfel, am ajuns in posesia unei informatii stupefiante. Ruxandra Garofeanu intentiona sa realizeze o expozitie “Marin Sorescu pictor” chiar in luna februarie, luna atat a nasterii, cat si a mortii poetului, dar pur si simplu s-a lovit de refuzul rudelor acestuia de a-i incredinta lucrarile. Nu e de altminteri prima data cand in istoria culturii neamurile unei personalitati se cred proprietari absoluti ai operei celui cu care s-au inrudit. In felul acesta un proiect interesant si asteptat nu a putut fi pus in practica. Cu mai multe insistente poate situatia se va remedia. Toata lumea ar avea de castigat. Pana atunci insa a treia treapta a expozitiei ne va oferi in jur de 20 de lucrari apartinand lui Victor Brauner, din ciclul “pictopoezii”, lui Hans Mattis-Teutsch, Oscar Han si altii, artisti faimosi, dar in egala masura valorosi teoreticieni. Intr-adevar, lucrurile nu se pot opri aici…
