În acest an există o diferenţă mai mare de o lună între data la care au celebrat Învierea Domnului romano-catolicii, catolicii de rit ambrozian, lutheranii, anglicanii şi calvinii şi data la care vor serba Paştele ortodocşii, greco-catolicii, armenii ori copţii.
În mod tradiţional, în Transilvania, oamenii vorbesc despre „Paştele unguresc“ şi „Paştele românesc“, iar în restul României, oamenii vorbesc de „Paştele catolic“ şi de „Paştele ortodox“. Însă lucrurile sunt mult mai complicate de atât.
În Transilvania, de exemplu, nu doar maghiarii au serbat Paştele, ci şi românii romano-catolici, ori germanii lutherani, iar Paştele ortodox nu este serbat doar de ortodocşi, ci şi de românii greco-catolici. Diferenţa calendaristică dintre Paştele occidentalilor şi Paştele orientalilor a apărut ca urmare a unor evoluţii istorice complexe şi îndelungate, precum şi coroborării calendarului solar cu cel lunar.
Care sunt regulile după care este calculată data Paştelui
Încă din Antichitate, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au stabilit reguli valabile atât în Orient, cât şi în Occident. Regula de bază este aceea că data Paştelui este stabilită în prima duminică ce cade după prima noapte cu Lună plină de după echinocţiul de primăvară. În acest caz este vorba de coroborarea calendarului solar, în funcţie de care este stabilit echinocţiul de primăvară, cu calendarul lunar, stabilit în funcţie de fazele lunii.
Există şi o regulă subsidiară: dacă data Paştelui, calculată după prima regulă, cade în aceeaşi dată ca şi Paştele evreiesc, atunci Paştele creştinilor trebuie amânat cu o săptămână. Învierea Domnului a fost serbată la aceeaşi dată şi în Orient, şi în Occident câtă vreme a fost utilizat doar calendarul iulian, elaborat în timpul lui Iulius Caesar. Însă diferenţele s-au ivit după introducerea calendarului gregorian, mult mai corect din punct de vedere ştiinţific. Astronomii Vaticanului au observat că, din cauza unei deficienţe de calcul, vechiul calendar iulian generează un decalaj de câteva zile între data reală şi data stabilită de calendar, deoarece calendarul iulian era mai scurt decât durata unei revoluţii a Pământului în jurul Soarelui, adică anul astronomic. În Orient, din motive religioase, cele mai multe biserici au refuzat să accepte, sute de ani, calendarul gregorian.
Particularităţi româneşti
Biserica Ortodoxă Română a adoptat acest calendar nou în perioada interbelică. Însă, după un deceniu, în care ortodocşii români au serbat Paştele o dată cu romano-catolicii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis să revină asupra deciziei şi să serbeze Paştele, cea mai importantă sărbătoare a Creştinătăţii, o dată cu ortodocşii care serbează Paştele după calendarul vechi. Iată de ce românii ortodocşi serbează Crăciunul după calendarul nou şi Paştele după calendarul vechi. În acest context, Vaticanul a recomandat minorităţilor catolice din ţări cu majoritate ortodoxă să serbeze Paştele o dată cu ortodocşii.
În România, Biserica Greco-Catolică, majoritar românească, a urmat această recomandare, astfel că toţi catolicii de rit bizantin serbează Paştele o dată cu ortodocşii. Romano-catolicii, majoritar maghiari, serbează Paştele o dată ceilalţi maghiari din lume, deci după calendarul nou. În acest an există o diferenţă de câteva săptămâni deoarece echinocţiul de primăvară calculat după calendarul vechi cade după trecerea fazei Lunii pline care stabileşte data Paştelui occidental, iar orientalii trebuie să aştepte mai multe săptămâni o nouă Lună plină pentru a serba Învierea Domnului.
