Agenţia Naţională de Integritate (ANI), insituţia publică ce monitorizează declaraţiile de avere şi interese ale demnitarilor şi funcţionarilor publici, este un instrument important în lupta anti-corupţie, fiind apreciat şi la nivel european, afirmă pentru romanialibera.ro Horia Georgescu, secretarul general al agenţiei.
ANI este depozitarul a peste două milioane de declaraţii de avere şi interes, ce pot fi accesate de oricine, şi are rolul de a sesiza insituţiile abilitate atunci când constată stări de incompatibilitate sau de conflict de interese.
Georgescu recunoaşte însă că munca ANI rămâne adesea fără finalitate, dar susţine că nu este vina instituţiei, ci a entităţilor care trebuie să continue anchetele şi să stabilească pedepsele care oricum nu sunt descurajatoare.
Verificările agenţiei se termină destul de rapid, însă procedurile din instanţe sau alte instituţii durează ani, spune oficialul agenţiei. Este cazul senatorului Oprea Dumitru, a cărui dosar este plimbat între instanţe de doi ani, sau a medicului-parlamentar Şerban Brădişteanu a cărui dosar s-a prescris. În speţa deputatului Sergiu Andon soluţia de incompatibilitate a instanţei a fost aşteptată doi ani. Un alt nume celebru este cel al lui Mircea Dinescu, care, potrivit ANI este incompatibil, fiind atât membru al Colegiuliul Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, cât şi administrator a două firme, deşi legea nu-i permite. Instanţa a decis că situaţia sa este legală, fără a da şi motivarea deciziei. ANI nu poate face recurs, spune Georgescu.
Totuşi, Agenţia Naţională de Integritate continuă verificările şi urmează ca numele unor parlamentari aflaţi în situaţii de incompatibilitate sau conflict de interese să fie făcute publice în curând. Nici conturile din străinătate ale demnitarilor nu sunt ignorate de ANI, spune secretarul general al Agenţiei, fără a detalia însă.
Ce face ANI în 2011, având în vedere că anul trecut şi-a pierdut „colţii”, după cum aţi reclamat şi dumneavoastră de mai multe ori, prin modificarea legii de funcţionare a instituţiei?
ANI lucrează cu motoarele turate la maxim, şi asta cred că se vede din activitatea din ultima vreme, din octombrie, după promulgarea noii legi ANI. Anul trecut am avut o gaură de timp de câteva luni, care a afectat ireversibil activitatea agenţiei în unele situaţii. Legislaţia într-adevăr a fost modificată. Ne-am pierdut un instrument foarte important de a sesiza direct instanţa de judecată pentru confiscarea unor sume nejustificate, şi nu numai. A fost introdus şi un termen de prescripţie de trei ani care, din păcate, afectează foarte multe dosare ale agenţiei. Există şi prevederi pozitive: declararea contractelor în formularul declaraţiei de interese, faptul că după lupte seculare declaraţiile de avere şi interese au rămas publice, ceea ce, cred eu, este cel mai important instrument de descurajare a persoanelor care nu vor să scrie date reale în aceste formulare de avere şi interese.
Majoritatea cazurilor se referă la incompatibilităţi sau conflicte de interese în cazul unor mici funcţionari din mediul rural sau orăşele. Pe de alte parte, dosarele despre „peştii mari” sunt autosesizări ale ANI pe baza unor informaţii din presă. De ce?
Pentru noi este un instrument foarte important autosesizarea din presă şi cred că ăsta este şi scopul prin care declaraţiile de avere şi interese publice sunt atât de eficiente. În afară de cei 30 de inspectori de integritate pe care-i avem, „avem” zeci de jurnalişti de investigaţie care caută în portalul ANI (www.declaratii.integritate.eu) declaraţii de avere şi de interese. Multe dintre informaţiile de presă s-au confirmat în rapoarte de evaluare care au fost înaintate instituţiilor competente. Pe de altă parte, faceţi o referire la funcţionari mici din comune sau oraşe. Să ştiţi că impactul pe plan local este foarte mare. De obicei instituţiile centrale nu se concentrează pe cele locale şi vedem foarte multe situaţii de consilieri locali sau judeţeni care se află în conflict de interese ori în incompatibilitate şi care au acces la banul public. Eu cred că impactul ANI trebuie să fie unul unitar şi să meargă în toate zonele.
Este pozitiv faptul că în ultima vreme a crescut numărul sesizărilor din partea cetăţenilor care ne aduc în atenţie diverse situaţii de averi nejustificate, conflicte de interese sau incompatibilităţi. Instrumentul de presiune publică este foarte important. Acest lucru a fost apreciat şi în rapoartele Comisiei Europene în mod succesiv. Creşterea gradului de transparenţă este vitală pentru a face un pic de lumină în viaţa publică a demnitarilor şi funcţionarilor publici.
Cum justificaţi, totuşi, existenţa în continuare a ANI având în vedere că aveţi un rol de constatare. Nu credeţi că se cheltuiesc nişte bani iar finalitatea acţiunilor lipseşte de multe ori?
Da, întrebarea se poate pune şi aşa. Eu cred că ANI are un impact pozitiv. Dacă ne uităm în urmă, în 2007 când ANI nu exista, existau doar declaraţii de interese şi de avere pe care nimeni nu le verifica. Totuşi, am reuşit în foarte scurt timp să impunem o anumită disciplină în completarea şi transmiterea declaraţiilor de avere şi interese. În plus de asta, sunt peste 300 de cazuri care au fost transmise către Parchet, sau către comisii de disciplină sau chiar către instanţă. Din păcate decizia Curţii Constituţionale, în cazul unde ANI obţinuse o confiscare a unor sume importante, şi vă readuc aici în atenţie cazul ofiţerilor de poliţie de la Piteşti, dosarele s-au reîntors, iar acum am obţinut o nouă decizie de confiscare.
Urmează ca instanţa să se pronunţe pe alte două cazuri miercuri. Din păcate, dosarul Brădişteanu, primul caz al ANI şi cu o sumă foarte mare, de 4 milioane de euro, un fost senator acuzat de corupţie, dosarul s-a plimbat între proceduri şi noi n-am apucat să ne judecăm nicio clipă pe fondul problemei: dacă au fost sau nu au fost 4 milioane de euro.
Ne-am plimbat între instanţe, dosarul a ajuns ulterior la comisia de pe lângă Curtea de Apel, practic, a anulat dosarul, dar şi această procedură este „apelabilă”. Vom încerca să contestăm. Este o problemă în ceea ce priveşte mecanismul de după ceea ce facem noi, pentru că deşi avem foarte multe cazuri de incompatibilitate sau conflict de interese, cazuri cu decizii definitive şi irevocabile, sancţiunile nu sunt în niciun fel descurajatoare. Din cele 110 cazuri de incompatibilitate, 80 au rămas cu decizii definitive şi irevocabile. Dar avem sancţiuni de genul celor ca un avertisment verbal, sau avertisment scris, în loc să fie o revocare din funcţie. Comisiile de disciplină aplică sancţiuni slabe, care nu sunt în niciun fel descurajatoare. Procedurile în faţa instanţei durează foarte mult. Avem cazuri în care ajungem ca senatorul sau deputatul să-şi încheie mandatul şi să nu mai poată fi aplicată nicio sancţiune. Din punctul nostru de vedere verificările se termină rapid şi le transmitem mai departe pentru a se putea lua măsurile legale. DAR, acest mecanism uneori nu funcţionează.
Până la urmă s-au confiscat averi în urma activităţii ANI?
S-au confiscat în primă instanţă, după care dosarele au fost întoarse. Mai avem cazul unui senator în funcţie care după un an şi jumătate de când am sesizat instanţa se tot plimbă între instanţe. Vina nu este la noi că nu ajungem la o concluzie finală. Nu avem o decizie definitivă şi irevocabilă de confiscare, dar avem decizii în primă instanţă. Problema nu este la ANI.
Ce credeţi trebuie făcut ca să se schimbe procedura?
Cred că este absolut necesară o întărire a sancţiunilor în ceea ce priveşte conflictul de interese şi incompatibilitatea.
Concret?
Pentru un conflict de interese, de exemplu, ca să constaţi şi să anulezi contractul durează câţiva ani în faţa instanţei. Persoana respectivă poate să vândă absolut tot între timp şi nu mai ai ce să-i iei. După trei ani poate fi numită din nou într-o funcţie publică. Cred că ar trebui sancţiuni mult mai drastice. Chiar prin interzicerea dreptului de a candida, pentru că legea face o excepţie: dacă cineva este incompatibil nu poate fi numit într-o funcţie publică, dar poate candida, fie la alegeri locale, fie la cele parlamentare. Aici, până la urmă, sunt cazuri în care cred că nu se va întâmpla nimic şi am avut asemenea situaţii. Poate trebuie interzisă această posibilitate de a candida, poate trebuie abordate nişte sancţiuni cu amenzi foarte mari, pornind de la, nu ştiu, 10.000 de euro în sus pentru incompatibilitate. Sau o procedură mai rapidă pentru anularea contractelor ca produs al conflictelor de interese.
Cristina Trăilă, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP), a declarat pentru România liberă că aţi încheiat un protocol la nivelul celor două instituţii pentru verificarea licitaţiilor. Este vorba despre verificarea familiilor, apropiaţilor unor funcţionari, care pot participa în locul acestora la licitaţii. Care va fi procedura în aceste cazuri?
Este un protocol care a fost semnat de curând. Probabil îşi va demonstra eficienţa operaţională în scurt timp. Cred că este foarte important ca autorităţile şi comisiile de licitaţie să facă o verificare mai atentă în ceea ce priveşte persoanele sau firmele care se înscriu la aceste licitaţii, pentru că noi, dacă nu primim informaţii, este destul de complicat să identificăm toate situaţiile în care în licitaţiile publice apar conflicte de interese. Primul punct al acestui protocol este ca ANRMAP să ne sesizeze cu potenţiale situaţii de conflict de interese în aşa fel încât să le identificăm mai uşor. Noi am demarat o acţiune la nivel naţional pentru identificarea firmelor în care sunt acţionari consilieri locali sau consilieri judeţeni şi care au acces la bugetul entităţii respective, acolo unde-şi exercită mandatul. Vom vedea situaţii foarte interesante în ceea ce priveşte valoarea contractelor cu bani din bugetul statului.
La fel ca şi ANI, ANRMAP are puţini angajaţi. Cum veţi face faţă acestei provocări?
Important e să introduci acele procese de lucru şi acele mecanisme, prin tehnologie, încât să acopere un eventual deficit de personal. Noi, la ANI, de la bun început am avut în vedere implementarea unui sistem informatic integrat, care să proceseze declaraţiile de avere sau interese şi să se ajungă să fie analizate în proporţie de 80% automat prin corelarea cu alte baze de date relevante. Proiectul este în derulare, am obţinut şi fonduri structurale pentru a suplimenta acest demers şi a-l face funcţional. Eu cred că dacă reuşim să finalizăm rapid acest proiect – care include şi implementarea declaraţiilor în format electronic, ca orice funcţionar dintr-o instituţie să poată completa declaraţia on-line – va fi o îmbunătăţire majoră în activitatea operativă a ANI.
Aţi vorbit mai devreme despre deciziile definitive şi irevocabile. Cel mai recent caz adus în faţa opiniei publice este cazul primarului Radu Mazăre, care v-a „taxat” după ce a câştigat procesul împotriva ANI. Va primi despăgubiri de 5000 de lei. Câte persoane reuşesc să vă „taxeze” în instanţă?
Nu sunt foarte multe cazuri. Sunt foarte, foarte puţine cazuri unde se obţin astfel de despăgubiri. Este păcat că instanţele judecă în felul acesta, dar este o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, noi trebuie să ne supunem. Cazul domnului Mazăre este unul de notorietate. Noi am avut semnale şi din mass-media şi din alte surse, ne-am sesizat, am verificat, am constatat, am transmis mai departe instanţei şi parchetului. Dânsul a contestat, şi acest fapt nu a apărut în media, inclusiv raportul întocmit la Parchet şi actul de sesizare, dar a pierdut la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Sunt situaţii în care unele instanţe judecă într-un fel, altele într-alt fel. Cred că este problema de fond a sistemului juridic românesc, de inconsistenţă a jurisprudenţei. Este un aspect semnalat în toate rapoartele Comisiei Europene şi se referă la jurisprudenţa unitară, care, din punctul de vedere al ANI, nu prea se regăseşte în deciziile instanţelor.
Experţii Comisiei Europene care vor întocmi un nou raport pe justiţie în această vară au fost în România de curând. La ce să ne aşteptăm în ceea ce priveşte raportul?
Experţii şi-au desfăşurat misiunea săptămâna trecută, au vizitat foarte multe instituţii. Ceea ce este de adăugat este că Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) a fost şi este un instrument de ajutor pentru împingerea reformelor în sistemul justiţiei. S-a dovedit şi anul trecut, când s-a pus o presiune foarte mare pe Parlament din perspectiva nerespectării de către România a unor elemente care au fost scrise de către raportorii Comisiei. Mai mult decât atât, acest mecanism a fost vital pentru a păstra existenţa unor instituţii implicate în combaterea corupţiei, cum sunt DNA şi ANI. Nu aş putea să trag concluzii referitoare la finalitatea raportului, dar pot să vă spun că observaţiile vor suprinde în amănunt toate evoluţiile, fie pozitive, fie negative, din România în ultimul an.
S-a vorbit încă de la începutul ANI despre anumite presiuni politice de la cel mai înalt nivel. Vadim Tudor a ieşit acum două săptămâni cu nişte declaraţii dure, personale, la adresa dumneavoastră şi altor câţiva înalţi funcţionari publici. Spunea că aţi dat drumul la dosar după comanda lui Băsescu. Există într-adevăr presiuni, comenzi? Aţi primit vreun telefon de la procurorul general sau altcineva? Aţi dat vreun telefon?
Nu! Noi suntem o agenţie administrativ autonomă. Una dintre cele mai importante referiri este inclusă în legea ANI, în care inspectorii nu pot primi dispoziţii de la nicio instituţie sau persoană cu privire la verificări. Nu am primit telefoane! Există presiuni pe care le vedem manifestate în mod public, şi de curând am văzut o emisiune în care domnul senator Frunda (n.a senator UDMR) instiga la contestarea legii ANI, din nou, la Curtea Constituţională. Cred că mai sunt şi alţi politicieni care adoptă această poziţie şi domnul Vadim intră în această categorie. Acestea sunt presiunile, pentru că se încearcă intimidarea ANI. Cred că până la urmă noi trebuie să ne păpstrăm linia şi să putem merge mai departe. Modul în care domnul Vadim jigneşte oficialii statului român este regretabil şi ar trebui luate măsuri. Rămâne instrumentul fiecăruia de a acţiona într-o instanţă civilă pentru a obţine despăgubiri. Iau în calcul acţionarea în justiţie a domnului europarlamentar Corneliu Vadim Tudor.
În 2008, preşedintele ANI, Cătălin Macovei, anunţa că instituţia va verifica şi conturile din străinătate ale demnitarilor. Unde ne situăm acum, se întâmplă acest lucru?
ANI are instrumentul de a solicita informaţii de oriunde, fie în ţară, fie în străinătate. În unele situaţii sunt proceduri greoaie. Pot să vă spun că ANI verifică toate informaţiile cu care intră în contact, le verifică şi solicită informaţii suplimentare, fie că ni se dau răspunsuri sau nu.
Există conturi nedeclarate din străinătate pe care le-aţi descoperit?
Nu pot să fac niciun fel de observaţii în acest sens. Cu siguranţă, dacă vom avea investigaţii finalizate pe această zonă vom face publice aceste date prin comunicatele de presă pe care agenţia le emite.
Cum prioritizaţi importanţa cazurilor având în vedere numărul mic de angajaţi?
ANI are aproximativ 4600 de dosare în activitate, cu aproximativ 30 de inspectori. Am evitat să prioritizăm verificările pentru a nu fi acuzaţi de parti pris-uri într-o zonă sau alta. Fiind independenţi, îşi gestionează propriile lucrări care observă că au potenţial pentru a fi finalizate cu o cerere de confiscare sau cu constatarea unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi. Avem situaţii unde se apropie termenul de prescripţie şi aici este evident că inspectorii trebuie să se grăbească. Au fost cazuri cu nume sonore în care din cauza timpului s-a pierdut obiectul investigaţiei. Vă dau exemplul lui Ion Dumitru fostul director Romsilva şi fost deputat, pentru care a intervenit prescripţia de trei ani. Acolo chiar identificasem nişte sume de bani nejustificate. Din păcate legea nu ne mai dă voie. Şi nu este singurul caz, sunt mai multe cazuri în care ANI a pierdut posibilitatea de a verifica mandate de parlamentari sau consilieri locali şi judeţeni care au avut mandate succesive şi nu mai putem să verificăm perioade ca 2000-2004 sau 2004-2008.
Ar avea ANI mai multe pârghii dacă ar fi subordonată unei alte instituţii?
Nu cred în această soluţie. Cred că rezultatele agenţiei şi impactul ei s-au datorat şi faptului că funcţionăm ca o instituţie administrativ autonomă şi acesta este un lucru foarte important, pentru că inspectorii, efectiv, lucrează singuri. Îşi fac propria corespondenţă, analizează documentele, managementul agenţiei nu are atribuţii operative, deci nu poate interveni în munca inspectorilor de integritate. Pe viitor la fel trebuie menţinut acest cadru legislativ care reglementează independenţa inspectorilor de integritate.
Ce surprize să aşteptăm de la ANI?
Nu ştiu dacă surprize sau nu. Dacă vă uitaţi pe site-ul ANI vedeţi că oameni politici sau funcţionari publici din toate zonele politice sau publice sunt abordaţi. Din toate zonele. În următoarea perioadă se vor finaliza mai multe cazuri în ceea ce priveşte averea nejustificată a unor persoane, pentru că diferenţa dintre cazurile de incompatibilitate şi conflict de interese este că la avere verificarea este mai profundă şi durează mult mai mult. Poţi să vezi un element dintr-un document primit, trebuie să extinzi verificarea, să verifici şi soţia sau copiii aflaţi în întreţinere. În curând vom finaliza mai multe verificări şi să sperăm că vor fi trimise mai departe în instanţă pentru a fi judecate. Sper că lucrurile se vor îmbunătăţi odată cu legea care prevede că procesele nu mai pot fi suspendate la Curtea Constituţională.
Raportul pe MCV va avea un cuvânt de spus în acest sens?
Cu siguranţă raportul va avea un impact. Eu cred că instituţiile din România trebuie să înţeleagă că mecanismul de cooperare şi verificare în sine este un instrument de ajutor. Nu este un instrument pe care trebuie să-l bifăm, să spunem că facem sau să simulăm că facem un lucru, după care acesta nu are efect sau impact. Eu consider că raportul pe MCV va conţine nişte elemente de recomandare pentru autorităţile statului, care să fie luate obligatoriu în calcul.
