Se discută din ce în ce mai des despre posibilitatea introducerii unei suprataxe pe activitatea băncilor din România. Poziţia celor responsabili a fost destul de clară în acest sens. BNR spune că va introduce această taxă doar dacă va fi obligată de UE în timp ce Guvernul face chiar un titlu de glorie din absenţa suprataxării.
Cred că au dreptate şi încerc să argumentez mai jos. Sunt trei tipuri de ţări care au introdus o suprataxă pe activitatea băncilor. Din prima categorie fac parte ţările care au “ajutat” băncile să treacă de criza de lichiditate prin finanţări directe de la buget(Anglia sau Franţa sunt exemple notorii).
Mai sunt ţări, vreo trei la număr, care au introdus această taxă pentru a creea o rezervă pe care băncile să o poată folosi în caz că ar avea iar probleme.
Şi ar mai fi Ungaria care încearcă pe toate căile să rezolve criza fără ajutorul FMI şi fără a afecta populaţia.
Ungurii pun ,practic, companiile străine să plătească în locul populaţiei( vezi naţionalizarea fondurilor de pensii private şi taxa pe bănci).
România însă nu poate fi încadrată în niciuna dintre cele trei categorii.
În primul rând, Guvernul nu a finanţat în niciun fel băncile(poate doar prin dobânzile pe care le plăteşte la împrumuturile luate).
În al doilea rând, băncile au deja de unde să se finanţeze în caz că ar avea probleme din moment ce constituie la BNR cele mai mari rezerve obligatorii din Europa strângând în timp peste 12 miliarde de euro.
Ar mai rămâne doar modelul Ungariei însă şi el cade din moment ce tocmai am semnat un nou acord cu FMI angajându-ne astfel să aplicăm metoda lor, bună sau rea, bazată pe austeritate bugetară.
Şi atunci ce motive ar avea România să suprataxeze băncile?
