Statisticile din ultimii ani arată că românii sunt dispuşi să-şi cheltuiască banii pe vacanţe de calitate. Marile lanţuri hoteliere din lume par să fi înţeles acest lucru şi deschid resorturi turistice pentru români. Din păcate, acestea nu sunt pe litoralul nostru, ci în ţara vecină, Bulgaria.
O ştire de săptămâna trecută spune că Grupul Hilton a deschis o franciză în Nisipurile de Aur, pe litoralul Mării Negre, urmând ca anul viitor să aibă propriul hotel de cinci stele în aceeaşi staţiune. Reprezentanţii celei mai mari companii hoteliere din lume au declarat că targetul principal al acestei noi investiţii îl reprezintă clienţii români care vin în fiecare vară în staţiunile bulgăreşti să-şi petreacă vacanţele. Mesajul către turiştii români este clar: avem nevoie de voi, vrem să vă oferim servicii de calitate, numai că pentru a beneficia de ele trebuie să mai mergeţi vreo sută de kilometri la sud de graniţă.
2010 se anunţă un an la fel de prost pentru litoralul românesc. De altfel, nici nu este de mirare, în condiţiile în care turiştii autohtoni găsesc tot ce au nevoie în ţara vecină. Despre cei străini ce să mai vorbim? Estimările specialiştilor arată că pe litoralul românesc sunt aşteptaţi în jur de 30.000 de străini, în timp ce numărul celor care îşi vor petrece concediul în Bulgaria este de peste 1,7 milioane. Care sunt aşteptaţi cu braţele deschise. Aşa cum Hilton a pus ochii pe turiştii români, fiţoşi şi cu buzunarele largi, alte companii din domeniul turismului s-au axat pe atragerea de germani, englezi sau scandinavi. Un alt exemplu. Thomas Cook, una dintre cele mai mari companii de travel din lume, face o promovare puternică Bulgariei în toată Europa, în timp ce România nici măcar nu există pe lista lor de destinaţii. Evident, putem să ne cumpărăm oricând vacanţe de la Thomas Cook, multe dintre ofertele lor fiind chiar accesibile pentru bugetele noastre. În schimb, nu vor să vândă nici un sejur pe teritoriul României.
Ce ar trebui să înţelegem din această atitudine a marilor companii de turism?
În primul rând, că nu noi, clienţii, suntem problema. Aceasta este exclusiv a autorităţilor noastre. Investitorii nu au găsit în instituţiile implicate în turism şi în politicieni, în general, acei parteneri de încredere de care aveau nevoie pentru a construi aici ceva solid pe termen lung. Situaţia nu durează de ieri, de azi. Vă mai amintiţi de privatizările „de succes” din 2001-2002 de pe litoral ale ministrului Dan Matei Agathon? Multe hoteluri au fost cumpărate atunci nu de investitori specializaţi, ci de oameni de afaceri care nu aveau nici o legătură cu turismul (şi au dovedit că nici nu se pricep la acest domeniu), producători de răcoritoare, vânzători de materiale de construcţii sau secretare de baroni locali. Măcar dacă în ultimii ani s-ar fi dezvoltat vreo strategie inteligentă pentru atragerea unor investitori adevăraţi în turism, care să-şi folosească în România experienţa acumulată în zeci de ani de activitate. Cu Elena Udrea ministru? Nici o şansă.
Este frustrant să constaţi în fiecare zi că, în timp ce România stă pe loc, lumea din jur creşte, se dezvoltă. Bulgarii atrag investiţii străine şi milioane de turişti, au scăpat de criza economică şi de împrumuturi viitoare de la FMI. În acest timp, în România nu se întâmplă nimic relevant. În schimb, avem scandal şi divertisment din belşug. Îi înjurăm pe Udrea şi Băsescu, ei ne înjură pe noi, pe liberali sau pesedişti, care, la rândul lor, îi scuipă zilnic pe primii doi. Aaa, şi să nu uit cea mai importantă ştire: Dan Diaconescu îşi face partid şi va candida la preşedinţie. Nu avem nici un motiv să ne plictisim.
