Şi acum mai deplâng casandrele din presa americană şi epigonii de la Bucureşti victoria lui Donald Trump: „societatea este profund divizată", „o decizie resentimentară”, „un dezastru care va avea efect timp de decenii”.
Da, societatea este divizată, asta se întâmplă după fiecare alegeri, în orice democraţie. Dar când va fi nevoie, vom şti să trecem peste confruntările politice. Da, americanii erau plini de resentimente faţă de politicienii corupţi de la Washington.
Cine nu ar fi?
Da, vor fi efecte pe termen lung, dar eu cred că vor fi în favoarea economiei americane.
Nu vreau să discut politică acum, ci să explic, pe scurt, de ce eu, un antreprenor din Dallas, am votat cu Trump. De când am venit în America, am fost un republican, iar preşedintele meu favorit a fost Ronald Reagan. Însă l-am susţinut fără rezerve pe Trump – spre deosebire de mulţi alţi republicani, care au avut dubii – pentru că promisiunile sale economice au substanţă şi cred că vor ajuta industria.
Este adevărat că, pe hârtie, administraţia Obama a obţinut rezultate bune. Şomajul a scăzut la 5% (media de după al II-lea război mondial este de 5,8%), iar PIB-ul pe cap de locuitor a ajuns la 54.629 dolari, un nivel record. Însă statisticile prezintă un adevăr parţial. De exemplu, aproape 10% din angajaţi au slujbe temporare – sub şase luni – prost plătite.
Au crescut costurile unor cheltuieli esenţiale, precum sănătatea, îngrijirea copilului sau educaţia. Deşi PIB-ul pe cap de locuitor a crescut, media veniturilor pe familie a scăzut. În plus, dacă vă uitaţi pe harta votului, veţi vedea că sprijinul pentru Trump a venit din zonele în care a existat o industrie puternică, fabricile au fost închise, iar oamenii şi-au pierdut slujbele şi de ani întregi nu îşi găsesc un alt loc de muncă.
Ce va face Trump pentru economia americană?
• În primul rând, taxele ar urma să scadă substanţial. Nici o afacere nu va fi impozitată cu mai mult de 15% (16%, în România, 35% în SUA). Vor fi trei niveluri ale taxei pe venit: 12%, 25% şi 33% (faţă de cele şapte care sunt acum, între 10 şi 39,6%). De fapt, datorită Obamacare, cei din vârful piramidei mai plătesc nişte supra-taxe, aşa că ajung la un impozit de 43,4% pe venit.
• A promis că va rescrie una din cele mai incorecte taxe: aşa numita „estate tax”. Acum, în cazul în care moşteneşti o locuinţă mai scumpă de 5,45 milioane de dolari, plăteşti o taxă de 40% din valoarea suplimentară.
• A promis că va investi în infrastructură, dar nu o va face guvernul, ci firmele private, care, în schimb, vor beneficia de aşa numitele „tax credits”. Avantajul? Firmele private se mişcă mai repede şi sunt mai eficiente decât agenţiile guvernamentale. În plus, vor creşte substanţial locurile de muncă.
• A promis că va ajuta industria carboniferă şi petrolieră, slăbind regulile foarte stricte, oferind noi permise de exploatare pe terenurile federale şi dând liber la construirea unor noi conducte de gaz sau petrol.
• Trump a fost un critic al acordurilor economice de liber schimb şi a ameninţat că va impune supra-taxe importurilor din China şi Mexic. Nu ştiu dacă va recurge la un astfel de gest, dar sunt sigur că va renegocia, mai bine, aceste aranjamente economice. Nu ne temem de libera competiţie, dar China procedează incorect, întrucât subveţionează masiv producţia doar pentru a distruge competiţia. Aceasta nu este o concurenţă corectă.
Am oferit un tablou sumar a ceea ce aşteptăm de la Trump. Alegătorii şi mediul de afaceri au încredere că se va ţine de cuvânt, dovadă fiind reacţia burselor care, imediat după victoria sa, au crescut şi s-au apropiat de nivele record.
Aceste alegeri pot fi o lecţie şi pentru România.
Nu vă mai plictisesc cu discursul şablon al „victoriei anti-sistem”. Eu cred că România are nevoie de conducători care să provină din mediul de afaceri. Afaceri cinstite, nu făcute pe spinarea statului, după modelul Ghiţă! România a avut la conducere politruci din toate partidele, a avut birocaţi de la Bruxelles şi toţi au eşuat, mai mult sau mai puţin.
Nu au ştiut decât să dea salarii mai mari la bugetari, să crească asistenţa socială şi să menţină un sector de stat ineficient şi corupt. Există creştere economică, dar ea se bazează pe majorarea aberantă a salariilor bugetarilor, nu pe dezvoltarea mediului privat.
Birocraţii importaţi din eşalonul II de la Bruxelles, chiar dacă, la o primă impresie, par mai cinstiţi decât vechea nomenklatură, nu fac decât să gestioneze un stat obez şi opresiv cu iniţiativa privată. Iar dacă nu aducem oameni de afaceri în politică, cel puţin consultaţi-i şi găsiţi împreună cu ei soluţii pentru reformarea sistemului medical sau pentru şcoli. Ascultaţi-i când vă spun ce trebuie schimbat în Codul Muncii sau în Codul Fiscal.
Economia României va bălti în continuare dacă o lăsaţi la mâna unor socialişti corupţi – că îşi spun PSD sau PNL e totuna – şi a unor funcţionari obraznici şi ineficienţi.
