Relaţia dintre Statele Unite ale Americii şi Pakistan seamănă, mai ales în ultimii ani, cu proverbul românesc „fereşte-mă de prieteni, că de duşmani mă apăr şi singur”. Pakistan este un stat aliat în mod oficial cu SUA în lupta împotriva terorismului, însă puternicul său serviciu secret ISI are legături puternice cu grupurile teroriste, este acuzat că sponsorizează atentate şi că susţine un grup responsabil de moartea multor soldaţi americani în Afganistan. Acuzele aduse Pakistanului în ultimele zile, că joacă un joc dublu, se referă exact la această relaţie de „neîncredere reciprocă” pe care SUA şi CIA trebuie să o gestioneze cu Pakistan şi ISI.
La rândul său, Washingtonul a fost nevoit să aplice tot un joc dublu, iar culminarea acestei strategii a fost lichidarea lui Osama bin Laden. Operaţiunea a avut loc fără ca ISI şi autorităţile pakistaneze să aibă habar ce se petrece. De ce a fost nevoie să se ajungă la acest joc de-a şoarecele şi pisica între două state care se consideră aliate este explicabil doar dacă priveşti în trecut, la scurtcircuitele apărute în această relaţie, arată o analiză publicată de Reuters.
Ministrul de Externe pakistanez susţine că Abbotabad, localitatea în care a fost lichidat Osama bin Laden, se află sub supravegherea serviciului secret ISI încă din 2003. Dacă asta e adevărat, atunci de ce nu l-a descoperit ISI pe bin Laden, despre care oficialii americani spun că trăia acolo cu familia şi anturajul său de mai mulţi ani, se întreabă jurnaliştii de la Reuters.
Washingtonul crede de mai multă vreme că Pakistan şi în special ISI una spun şi alta fac atunci când vine vorba despre terorism. După atentatele de pe 11 septembrie 2001, SUA s-au bazat pe forţa armatei pakistaneze ca să lupte cu al Qaeda şi trupele talibanilor din ţinuturile muntoase care se află la graniţa cu Afganistanul. În acest sens, preşedintele George W. Bush a dezvoltat o relaţie foarte apropiată cu liderul militar al Pakistanului, generalul Pervez Musharraf. Dar americanii s-au săturat să vadă că Pakistanul îi ajutau să prindă personaje de mâna a doua sau a treia din al Qaeda sau dintre liderii talibani, în timp liderii precum bin Laden sau al Zawahiri scăpau întotdeauna.
ISI, care la mijlocul anilor 90 i-a susţinut pe talibani să preia puterea în Afganistan, părea că închide ochii sau chiar dă o mână de ajutor când membri ai talibanilor sau ai al Qaeda au fugit în Pakistan, în timpul invaziei americane din Afganistan, după 2001. Pe măsură ce CIA strângea informaţii pentru a determina dacă bin Laden se află în Abbottabad, şefii serviciilor secrete americane au decis că Pakistanul trebuie să nu afle nimic despre operaţiune.
„Adevărul este că Washingtonul a învăţat demult să joacă propriul său joc dublu. Colaborează cu Islamabad când poate şi se foloseşte de logistica pakistaneză când este folositoare, dar este mult mai atent cu dezvăluirile despre planurile sale”, scrie Reuters.
„Pe de o parte, nu poţi să nu ai de-a face cu ISI… (…) Dar există această percepţie din partea oficialilor americani care lucrează cu omologii lor de la ISI că e probabil că unii oameni de acolo ar putea lucra cu partea cealaltă. Sau că informaţiile pe care le împărtăşim ar putea cumva să se scurgă… Este o problemă de percepţie şi suspiciune„, spune Kamran Bokhari, expert al Stratfor, pentru Reuters.
Tocmai din cauza acestei relaţii care a ajuns atât de disfuncţională, în urma căreia se pare că bin Laden a trăit ani de zile la o oră de mers cu maşina de capitala Islamabad, unii congresmani de la Washington au ajuns să se întrebe de ce mai ajută SUA Pakistanul cu 1 miliard de dolari în fiecare an.
Terorismul ca parte din arsenalul ISI
După ce Pakistanul a suferit o înfrângere umilitoare în 1971, în faţa Indiei, la Dhaka, una dintre urmări a fost că pakistanezii au realizat că nu-şi pot înfrânge vecinul mult mai mare doar prin mijloace de război convenţionale. Rezultatul a fost că autorităţile pakistaneze au început să folosească grupurile militante islamiste pentru a ataca India. La început, americanilor le-a convenit această politică, mai ales când URSS a invadat Afganistanul în 1979. Chiar şi în 2001, SUA nu a ascuns faptul că ştie că militanţii care luptau în Kaşmirul indian sunt finanţaţi şi antrenaţi de armata pakistaneză. Atitudinea s-a schimbat abia când, în 2001, Pakistan şi India au fost la un pas de război, pentru că grupări militante pakistaneze ar fi atacat Parlamentul indian.
ISI nu a negat niciodată că terorismul face parte din arsenalul său de luptă, un general pakistanez, fost şef al ISI, spunând chiar că terorismul „este o tehnică de război şi de aceea este un instrument de politică”, conform Reuters.
O altă realitate din teren care dinamitează relaţia SUA cu Pakistan este puternica legătură dintre ISI şi grupul afgan de militanţi condus de Jalaluddin Haqqani, căruia i-au căzut victime foarte mulţi soldaţi americani din Afganistan. Reuters citează un oficial american care a povestit cum ar decurge dialogul cu şeful ISI, generalul Ahmed Pasha:
„Noi îi spunem uneori: tu îl controlezi – tu, Pasha – tu îl controlezi pe Haqqani. Pasha se întoarce şi zice: Nu, doar suntem în contact cu ei! Bun, ce înseamnă asta de fapt? Nu ştiu, dar aş vrea ca experţii noştri să lămurească asta. Este vorba despre o situaţie în care el încearcă, cum ar zice el, să ştie mai multe despre ce face un grup terorist în ţara sa? Sau e vorba despre, cum am zice noi, manipularea acestor oameni pe post de soldaţi de avangardă a influenţei Pakistanului în Afganistan?”.
Şeful Statului Major american, amiralul Mike Mullen, a fost la fel de dur luna trecută, când a fost citat de un ziar pakistanez: „Haqqani sprijină, finanţează, antrenează luptători care ucid americani şi care ucid parteneri ai coaliţiei. Iar eu am obligaţia sacră să fac tot ce pot ca să mă asigur că asta nu se întâmplă. (…) Aşadar acesta este miezul – nu este vorba doar de asta – dar acesta este miezul dificultăţii acestei relaţii (dintre SUA şi Pakistan)”.
În Afganistan, generalul maior John Campbell le-a spus jurnaliştilor de la Reuters că „grupul lui Haqqani este într-un fel ca un sindicat al Mafiei. Şi nu ştiu la ce nivel au intrări în ISI – nu ştiu. Dar sunt locuri… unde pur şi simplu vezi că există colaborare peste graniţă (…) Există tipi în Pakistan care sunt adăpostiţi acolo şi care trec graniţa şi omoară americani… Trebuie să-i punem pe pakistanezi să facă ceva în legătură cu asta”.
Ce urmează, cu Petraeus la comanda CIA
Leon Panetta, proaspăt mutat de la conducerea CIA pe postul de ministru al Apărării, se înţelegea cordial, dacă nu chiar bine cu şeful ISI, generalul Pasha. Nu se poate spune asta şi despre noul şef al CIA, generalul David Petraeus, care până acum a fost comandantul operaţiunilor americane din Afganistan. Relaţia sa cu superiorul lui Pasha, şeful armatei Pakistanului, este atât de neprietenoasă, încât a ajuns subiect de discuţie la talk-show-urile televiziunilor din Pakistan, scrie Reuters. „Cred că va fi o relaţie foarte chinuită şi dificilă„, crede Bruce Riedel, fost consilier al lui Obama pe zona Afganistan-Pakistan. După zece ani de când americanii sunt implicaţi în Afganistan, experţii spun că Petraeus şi oficialii securităţii pakistaneze se ştiu îndeajuns de bine încât să nu se placă unii pe alţii.
