Potrivit cercetătorilor americani reuniţi recent la o conferinţă ce a avut loc în Maryland, Baltimore, Charles Darwin s-a îmbolnăvit din cauza călătoriilor lungi făcute de-a lungul vieţii. În cele din urmă, bolile i-au adus moartea, potrivit maxisciences.com.
În fiecare an, Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii din Maryland propune cercetătorilor să rezolve misterele ce planează asupra morţii unor personalităţi celebre, cum ar fi Alexandru cel Mare sau Mozart, aplicând metode de diganosticare moderne.
În acest an, oamenii de ştiinţă au fost interesaţi de ce a determinat moartea celui ce a fost supranumit „părintele biologiei moderne”, naturalistul britanic Charles Darwin (1809-1882).
Cum nu se puteau baza pe probe de sânge, radiografii sau alte investigaţii medicale, cercetătorii au studiat mai multe surse, în special scrierile lui Charles Darwin referitoare la propria sănătate.
Celebrul Darwin ce a plecat în lunga sa călătorie la bordul vasului HMS Beagle pe când avea numai 22 de ani a suferit de-a lungul vieţii de mai multe afecţiuni. Vomita suc gastric după mese şi se autodiagnosticase cu intoleranţă la lactoză, apendicită şi schizofrenie.
Consultând scrierile lui Darwin, gastroenterologul Sidney Cohen de la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii Thomas Jefferson din Philadelphia a identificat trei boli ce corespund simptomelor descrise de Darwin.
Potrivit lui Cohen, biologul suferea de sindromul vărsăturilor ciclice, se îmbolnăvise de boala Chagas în timpul călătoriilor sale şi era purtătorul bacteriei Helicobacter pylori, responsabilă de gastrite cronice, ulcer gastric şi duodenal.
Charles Darwin nota într-una din scrisorile sale că „atacurile constante îmi fac viaţa de nesuportat şi mă opresc din muncă”.
Omul de ştiinţă consultase mai mult de 20 de doctori care nu reuşiseră să stabilească un diagnostic.
Pe scurt, Darwin suferea de palpitaţii şi dureri la nivelul pieptului, avea rău de mare, dureri de stomac şi de cap ce îl împiedicau să îşi desfăşoare activităţile ştiinţifice.
Mai mult, paleta de simptome era atât de largă încât pe parcursul a patruzeci de ani, Charles Darwin era chinuit de: ameţeli, spasme musculare, crampe, vărsături, balonare, eczeme, oboseală cronică, dispnee, anxietate, leşinuri, tahicardie, insomnie, tinnitus, depresie şi îşi pierdea acuitatea vizuală.
De-a lungul timpului au existat mai multe ipoteze potrivit cărora Darwin ar fi avut una sau mai multe din următoarele afecţiuni: boala lui Crohn, boala psihosomatică, atac de panică, boala Chagas (tripanosomiază Americană), boala Ménière, intoleranţă la lactoză, lupus, otrăvire cu arsenic, multiple alergii, ipohondrie, migrene, sindromul vărsăturilor ciclice şi sindromul oboselii cronice.
