„România liberă” a publicat, săptămâna trecută, o serie de dezvăluiri sub titlul ”Șeful STS, agentul de marketing al lui Sebastian Ghiță”. Articolul se baza pe o adresă din 2015, prin care directorul Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS), Marcel Opriș, cerea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) “coerență, coordonare și continuitate” în privința investițiilor în infrastructura IT&C.
Asta în condițiile în care, cu doi ani înainte, în 2013, Fiscul acordase un contract de 2,3 milioane euro unei firme controlate de Sebastian Ghiță, Sunsmart Integrate IT, parte a unei asocieri cu firma Datanet Systems SRL. Cele două societăți au livrat echipamente și soluții de upgrade tehnologic pentru infrastructura de comunicații date a instituției, contractul derulându-se în perioada 6 decembrie-31 decembrie 2013, când românul obișnuit e preocupat de sărbătorile de iarnă și mai puțin de cum sunt cheltuite impozitele sale.
Adresa gen. Marcel Opriș era destinată șefului Fiscului de la acea vreme, Gelu Ştefan Diaconu, căruia șeful STS îi atrăgea atenția că serviciul secret nu este suficient implicat în dezvoltarea infrastructurii IT&C și îi solicita remedierea acestei situaţii.
„Vă adresez rugămintea de a dispune structurilor dumneavoastră din subordine sau din coordonare ca, încă din faza de maturizare a ideilor şi de concepţie a propunerilor de proiecte, să fim consultaţi, -astfel încât să putem contribui la succesul acţiunilor“, a argumentat șeful STS. Cu o avertizare în final: ”În proiectele în care STS nu a fost consultat sau implicat încă din faza de proiectare au existat unele inadvertenţe în implementarea şi asigurarea ulterioară a -durabilităţii serviciilor IT&C generate de acestea“.
Col. Adrian Fulea, purtătorul de cuvânt al STS, a exclus existența oricăror presiuni asupra ANAF din partea serviciului secret în vederea direcționării unor contracte către anumite firme. El a precizat că STS a trimis „100 de adrese identice” unor “ministere, agenţii naţionale, consilii judeţene, alte instituţii ale statului“. Acestea, susține Fulea, au adresat prea târziu anumite solicitări către STS astfel încât serviciul special a avut dificultăți în a asigura resurse, pentru a-și îndeplini obligațiile legale.
„Documentul pe care îl invocaţi (adresa – n. red.) este o invitaţie la cooperare şi coordonare, pentru ca STS să-şi poată îndeplini mandatul legal de asigurare a comunicaţiilor şi serviciilor IT pentru instituţiile şi autorităţile publice prevăzute în lege. Toţi destinatarii au răspuns pozitiv solicitării STS”, a precizat col. Fulea. El a negat orice intenție de a implica firmele lui Sebastian Ghiţă în proiectele IT ale ANAF: „STS nu a implicat şi nu va implica niciodată companii comerciale în derularea proiectelor unor instituţii ale statului“.
Chiar dacă firmele lui -Sebastian Ghiță au încasat, în mandatul gen. -Marcel Opriș, peste 50.000.000 euro direct de la STS – așa cum a dezvăluit ”România liberă” în cadrul serialului „Toţi oamenii mogulului“ –, și alte zeci de milioane de euro de la alte instituții ale statului, nu am intenționat să-i facem directo-rului STS un proces de intenție. Informația despre contractul cu ANAF din 2013 al firmei controlate de Sebastian Ghiță era o informație de context. E adevărat că formulările din adresa cu pricina au un caracter general, că nu există o dovadă că gen. Marcel Opriș ar fi intervenit direct pentru firmele mogulului fugit și arestat în Serbia, dar credem că avem dreptul să tragem concluzia că acestea s-au numărat printre beneficiarii recomandărilor făcute ANAF de directorul STS.
Suntem convinși că, în orice țară democratică, în care se exercită un control civil eficient asupra serviciilor secrete, publicarea în presă a unui astfel de document ar fi generat cel puțin o analiză amănunțită din partea instituțiilor abilitate. Desigur, în țările democratice serviciile secrete nu au dreptul legal de a înființa firme sub acoperire, deoarece există pericolul de a distorsiona piețele pe care activează, prin concurență neloială, având în vedere că serviciile beneficiază de informații la care ceilalți actori din piață nu au acces.
În România, serviciile secrete au acest drept, iar după articolul ”României libere” a fost liniște. Au fost chiar ziariști care au contestat greutatea dezvăluirilor RL. De aceea, oferim câteva explicații opiniei publice, pentru a înțelege că avem de-a face cu o situație serioasă și că, din cauză că instituțiile românești nu funcționează eficient, ne-am cam obișnuit cu ”banalizarea răului”.
Așadar, STS este instituția care asigură, potrivit legii de funcționare, ”comunicațiile și serviciile IT” ale instituțiilor importante ale statului. În privința infrastructurii IT&C, STS este obligat, de pildă, să supravegheze ca bazele de date, interconectate sau nu, să funcționeze în parametri normali, iar sistemele informatice să fie apărate eficient de eventuale atacuri cibernetice. Altfel spus, STS este responsabil în crearea arhitecturii de securitate cibernetică a instituțiilor statului. Acestea sunt, grosso modo, atribuțiile principale.
Atunci când o instituție vrea să dezvolte infrastructura IT&C vorbim de achiziționarea, în urma unor licitații, a unor echipamente și softuri, de la furnizori de pe piața liberă. Care este limita intervenției STS în acest proces, astfel încât piața să nu fie distorsionată? Aceasta este întrebarea. Fără a nega că expertiza STS este esențială.
În mod normal, STS ar trebui să se limiteze la indicarea soluțiilor tehnice, nu a furnizorilor de la care să fie achiziționate. În privința echipamentelor și softurilor, lucrurile sunt relativ simple. Pe piața globală există firme, lideri în domeniu, care oferă soluții performante, indiferent dacă vorbim de baze de date sau soluții de securitate cibernetică. O paralelă cu industria auto ne ajută să înțelegem mai bine: dacă vrei să cumperi un automobil fiabil și sigur, te îndrepți către un brand care-ți oferă aceste lucruri. Mai rămâne să alegi de la ce distribuitor vei achiziționa automobilul, pentru că sunt mai mulți pe piața autohtonă. Desigur, te vei îndrepta către cel care-ți oferă cele mai multe -beneficii: preț avantajos, perioadă mare de garanție etc.
Așa și cu industria IT&C. Soluții fiabile și sigure există și pe piața din România. Ele sunt oferite de câțiva producători globali de renume. E relativ simplu, iar alegerea o poate face și un ofițer STS, dar și un director IT civil, bine pregătit profesional, dintr-o instituție publică. Ambii sunt capabili să indice acele echipamente și softuri potrivite, în funcție de ce segment al infrastructurii IT&C trebuie modernizat.
Problema este de la ce distribuitor achiziționezi o anumită soluție IT. De aceea, atunci când vorbim de ”coerență, coordonare și continuitate investițională”, așa cum scrie gen. Marcel Opriș în adresa către ANAF, vorbim în special de alegerea distribuitorului, și mai puțin a producătorului.
Există și cazuri în care un distribuitor are exclusivitate pe piața românească pentru anumite echipamente și softuri. De ce? Pentru că vinde mult în România. De ce vinde mult? Pentru că, nu știu cum se face, dar este un distribuitor preferat de instituțiile statului. Ne place sau nu, distribuitorii în spatele cărora stau interesele mogulului Sebastian Ghiță și-au cam luat partea leului în ultimii ani. Ne place sau nu, avem motive serioase să credem că regulile pieței libere au fost încălcate. Iar STS nu ne poate convinge de contrariu.
