Nu mai este nici o indoiala ca Daniel Brühl se numara printre cei mai de succes actori germani ai momentului. Desi in Germania numele lui inca mai este legat de filmul "Good Bye, Lenin!", in productiile internationale, actorul a dezvaluit o cu totul alta fata, ce l-a transformat dintr-o "tanara speranta a cinematografiei germane" intr-o vedeta de talie internationala.
Imi doresc foarte mult sa interpretez rolul unui invidiv diabolic, dar nu in cateva secvente, ci pe durata unui intreg film", a recunoscut Daniel Brühl intr-un interviu pentru revista germana "Galore". "Este ceva la mine care face regizorii si publicul sa ma catalogheze drept romantic. Dar prietenii, iubita si parintii mei va pot spune cu totul altceva, ei stiu foarte bine ca pot fi un nemernic. Insa, din anumite motive, nimeni nu ma vrea astfel in fata camerelor de filmat". Probabil ca felul in care arata este motivul pentru care nimeni nu-l vede intr-un rol negativ. Pana la 31 de ani, actorul a interpretat o lunga lista de barbati amabili, atenti, simpatici si intelegatori, incat acum pare aproapte imposibil sa-l dezlipesti de aceasta eticheta.
Actor in devenire
Brühl nu a urmat cursuri "clasice" de actorie, a invatat foarte mult de tatal sau, regizor de filme documentare pentru un post tv german. "Intotdeauna mi-a placut sa-mi urmaresc tatal, sa vad ce face, cum face, dar el niciodata nu a fost de acord ca eu sa devin actor, asta e clar! Dar inca din copilarie stiam ca asta voi face". Asadar, a aparut in piesele de teatru puse in scena la scoala, ulterior castigand ceva bani din piesele realizate pentru radio. Avea ceva experienta, o voce placuta, deci urmatorul pas a fost dublarea filmelor in limba germana. Unul dintre colegii sai l-a recomandat unei agentii si, la 15 ani, Brühl primea un rol intr-un serial tv. A fost vorba de un rol minuscul, insa indeajuns incat sa se "infecteze cu microbul actoriei". Au urmat si alte filme si seriale pentru televiziune, insa succesul a venit in ianuarie 2002, cand Daniel Brühl a castigat premiul de debut pentru rolurile din "No Regrets" (2001), "The White Sound" (2001) si "Mergi cu Dumnezeu" (2002).
Lovitura cea mare
In ciuda succeselor inregistrate la festivaluri, Brühl a devenit "vizibil" un an mai tarziu, cand a aparut in "Good Bye, Lenin!", o comedie dulce-amaruie despre caderea Zidului Berlinului. Brühl interpreteaza rolul unui tanar care, dupa caderea Zidului, este mult mai preocupat de sanatatea mamei, decat de libertatea castigata. De fapt, incearca orice pentru ca mama lui sa nu afle ca RDG-ul, asa cum ea il stia, a disparut in perioada in care ea a fost in coma. "Good Bye, Lenin!" a fost filmul-vedeta al anului 2003, a devenit in cateva luni cel mai vizionat film german la nivel mondial, ruland in mai mult de 60 de tari. Si, bineinteles, nici interpretarea lui Brühl nu a fost trecuta cu vederea, devenind cel mai curtat actor din Germania. Un an mai tarziu era lansat pe ecrane "Die Fetten Jahre sind vorbei"/"Educatorii" (2004), unde il interpreta pe Jan, un tanar ce sparge case familiilor instarite, impreuna cu doi prieteni. De fapt, ei nu fura nimic si nici nu distrug ceva, doar rearanjeaza mobila in casa, lasand in urma mesaje de protest (de genul "aveti prea multi bani") la adresa sistemului capitalist, perceput de ei nedrept si corupt.
La intalnire cu Regina
Vestea ca Daniel Brühl este un actor ce merita angajat a traversat lumea in lung si-n lat si, in acelasi an, aparea alaturi de vedetele cinematografele britanic Judi Dench si Maggie Smith in "Doamnele de la malul marii". Aici a primit un rol complet diferit personajul sau rebel din "Educatorii", interpretand un polonez ajuns pe plaja din Cornwall si salvat de doua batrane. Rolul aducea cu sine si o intalnire cu Regina Angliei, aceasta anuntand participarea la premiera filmului. Inainte de eveniment, Brühl a primit un fax in care i se spunea cum trebuie sa se comporte. "Nu aveam voie sa intind mana decat dupa ce Regina facea acest gest, trebuie sa ma aplec in fata ei si sa spun «Majestatea Voastra» dupa fiecare propozitie, dar eu nu am retinut prea multe din ceea ce ea scris in acel fax si nici nu le-am respectat. Iar Regina mi-a spus destule banalitati si chiar prostii. Mi-a vorbit despre Düsseldorf, convinsa ca este centrul puterii media. Am lasat-o sa creada asta, cine vrea s-o contrazica pe Regina?".
Actor in Spania
In 2006, Brühl interpreta iarasi rolul unui rebel, numai ca de data aceasta rolul presupunea sa vorbeasca in spaniola. Daniel Brühl, in acte Daniel Cesar Martin Brühl Gonzalez Domingo, s-a nascut in Barcelona, in 1978, fiul unui german si al catalane, si a crescut vorbind fluent atat germana, cat si spaniola. "Salvator" a fost "o mare provocare", a explicat actorul ulterior, caci pana la acea data nu vorbise in spaniola decat acasa, cu mama lui. Asadar au fost nevoie si de cateva lectii, cu un profesor, pentru a vorbi la perfectie catalana. In acest film, Brühl l-a jucat pe Salvator Puig Antich, un anarhist executat sub dictatura lui Franco, in 1974.
Deci, in doar cativa ani, Brühl putea vorbi despre o cariera infloritoare: apreciat si premiat in Germania, urmarit cu atentie la festivaluri, contracte in Anglia si in Spania, ce putea sa urmeze?! Un rol la Hollywood, care nu s-a lasat mult asteptat. E adevarat, este vorba de o scurta aparitie in "The Bourne Ultimatum", dar indeajuns pentru ca "cel mai bun actor" din Germania sa-si faca intrarea in cetatea filmului.
Ticalosi… gloriosi
Unul dintre cele mai asteptate filme ale acesui a fost cel al lui Quentin Tarantino, "Inglourious Basterds", unde Brühl interpreteaza rolul unui erou nazist devenit o vedeta a cinematografului german in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cand Tarantino l-a ales pe Brühl pentru rolul Fredrick Zoller, regizorul era deja familiar cu "Good Bye, Lenin!" si "Educatorii". "Nu mi s-a intamplat niciodata ca dupa auditie, in aceeasi zi, regizorul sa ma sune si sa-mi spuna ca rolul este al meu, asa ca ii multumesc ca nu m-a lasat sa astept, sa devin prea nervos", a declarat ulterior Brühl. "Bineinteles, era ciudat, iar faptul ca trebuia sa interpretez un erou nazist nu mi-a facut treaba usoara. Dar, dupa cum aparea el in fantezia lui Tarantino, m-am mai linistit. Nu am avut nici o problema de constiinta. Plus ca, in film, experienta militara conta prea putin, doar pentru filmarea scenelor din «Nation’s Pride», filmul din filmul «Inglorious Basterds». In rest, trebuia sa fiu un german cuceritor, amabil,
dragut si modest".
Cu actiunea amplasata in Franta ocupata de nazisti, Tarantino spune o poveste despre trupele americane infiltrate sub acoperire in Europa. Iar povestea lui, de fapt o rescriere fantezista a istoriei Germaniei, a avut in aceasta vara premiera si in Germania, de unde regizorul nu a lipsit. "Eu eram nervos, la fel si Tarantino, caci habar nu aveam cum vor reactiona spectatorii si jurnalistii", a povestit Brühl. "La eveniment mi-am invitat prietenii si familia, si astfel de premiere sunt cele mai dure, caci de la ei primesc cele mai acide critici. Dar reactiile oamenilor din sala ne-au socat, a fost una dintre cele mai extraordinare premiere la care am participat. Am retinut opinia unui singur jurnalist, care afirma ca acest film este foarte important pentru Germania, caci, dupa ce a trecut peste partea in care se simtea vinovata pentru razboi, Germania si nazistii au primit exact ceea ce meritau".
