După Mircea Cărtărescu, scriitorul ieşean Dan Lungu, în vârstă de 43 de ani, este cel mai tradus autor român contemporan, cărţile lui, publicate în zece limbi, devenind bestselleruri chiar şi peste hotare. Miercuri, 7 noiembrie, la Biblioteca Franceză a Institutului de Filologie Romanică a Universităţii „Ludwig-Maximilians” din München, Dan Lungu va susţine o lectură publică din romanele sale de succes „Raiul găinilor”, „Sunt o babă comunistă!” şi „În iad toate becurile sunt arse”.
Evenimentul iniţiat de profesorii Departamentului de Literatură a Universităţii din München – Aurelia Merlan, Bernhard Teuber şi Horst Weich – va avea loc în cadrul seminarului „Die rumänische Literatur der Gegenwart” („Literatura română contemporană”) şi se adresează profesorilor, studenţilor secţiei de „Limba şi Literatura română” şi celor ai Institutului de Romanistică. Recent, în programul seminarului a fost introdus romanul „Raiul găinilor”, bestseller apărut la Polirom în trei ediţii. Discuţia va fi moderată de Aurelia Merlan, iar Horst Weich va citi în limba germană un fragment din „Raiul găinilor”.
Roman transpus în teatru şi în film
„Sunt o babă comunistă!” se numără printre bestsellerurile Editurii Polirom, unde a apărut în patru ediţii. Versiunea franceză a cărţii a fost dublu nominalizată la premiile europene „Jean Monnet”. În 2009, a fost cea mai tradusă carte românească a anului, apărând în şase ţări. În 2010, pe scena Teatrului Bouwkunde din Deventer (Olanda) a avut loc premiera piesei de teatru „Baba comunistă”, o monodramă interpretată de actriţa olandeză Theaa Rijsewijk, regizată de Henk Kleinmeijer. În 2011, editura Aisara a lansat ediţia a II-a a versiunii italiene a romanului, „Sono una vecchia comunista!”, în traducerea Ilenei M. Pop. Iar în vara acestui an au început filmările pentru lungmetrajul „Sunt o babă comunistă!”, în regia lui Stere Gulea, avându-i ca protagonişti pe Luminiţa Gheorghiu, Marian Râlea şi Ana Ularu.
Drepturile de traducere a cărţii au fost vândute în zece ţări: în Croaţia (Editura Filmat Naklada), Italia (Editura Aisara), Franţa (Actes Sud), Austria (Residenz), Spania (Pre-textos), Ungaria (Jelenkor), Bulgaria (Faber Print Ltd.), Polonia (Czarne), Turcia (Apollon Yayincilik), Grecia (Kastaniotis).
„Raiul găinilor”, un alt bestseller semnat de scriitorul ieşean, a fost tradus în Franţa (Jacqueline Chambon, Actes Sud), Slovenia (Društvo Apokalipsa), Austria (Residenz, world wide rights), Italia (Manni Editori), Spania (Icaria), Bulgaria (Paradox). Romanul a fost patru luni în topul vânzărilor editurii franceze Jacqueline Chambon, iar ediţia germană a fost declarată, în decembrie 2007, cartea lunii în Germania.
„În iad toate becurile sunt arse” este cel mai recent roman semnat de Dan Lungu, care marchează şi o reinventare a scriiturii sale. Personajul central al cărţii trece prin criza bărbatului aflat între două vârste, care simte că viaţa i se scurge fără prea mult sens.
Dan Lungu, născut în 1969 la Botoşani, este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori din noua generaţie. Anul trecut statul francez i-a acordat titlul de „Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres” pentru contribuţii la îmbogăţirea patrimoniului cultural francez.
Baba comunistă
Cel mai cunoscut roman al său rămâne, fără îndoială, „Sunt o babă comunistă!”.
Cartea spune povestea unei femei simple care nu se poate adapta la noile realităţi ale „democraţiei originale” de după 1989. Ea nu ştie decât că a fost o fată sărmană, de la ţară, pe care Partidul Comunist şi Ceauşescu au adus-o la oraş, au şcolit-o la o „profesională”, i-au dat apartament la bloc şi o meserie în fabrică. Cu alte cuvinte, comunismul a făcut-o „om”. Reperele ei sunt simple: slujbă, casă, mâncare. Faptul că fiica ei ţine la alte valori, precum „libertate”, „democraţie”, „demnitate”, este de neînţeles, toate acestea sunt, în mintea ei, cuvinte dintr-o limbă străină. Ea nu poate pricepe de ce fiica ei a emigrat în Canada şi nici de ce nu plânge lumea toată după Ceauşescu.
Iată cum arată comunismul în amintirile doamnei Emilia, baba comunistă:
„Doamne, ce bine am dus-o pe timpul comunismului!
Dacă acum aş duce-o jumătate ca pe atunci, aş fi mulţumită. Ce jumătate, pe-un sfert, şi tot aş zice săru-mâna. Am avut tot ce mi-am dorit. E drept, pe atunci nu-ţi doreai prea multe. Nu ştiu de ce, dar nu-ţi doreai prea multe. Cred că nu ştiai că se pot face aşa multe cu banii, ca acum. Dar, pentru lumea aia, am avut tot ce-mi poftea inima. Beam numai cafea naturală şi ness… Pe-atunci astea erau o raritate, dar la mine nu era o problemă. Am avut blugi când costau opt sute de lei perechea. Opt sute erau bani, nu glumă! Şi nici nu găseai blugi la toate colţurile… Ei bine, eu am avut! Când ieşeam îmbrăcată cu ei, tot cartierul întorcea capul după mine. Kent şi BT pentru doctori, nici nu mai spun. Nu exista să nu am în casă câteva pachete, în caz că, Doamne fereşte!, dădea vreo boală peste mine sau dacă aveam nevoie de-un concediu medical. Ba chiar fumam şi eu ţigări dintr-astea bune, pe vremea când mă prosteam, că doar n-am tras niciodată fumul în piept.
Dar ce n-am avut!?
Pepsi ne aducea şefu’ cu lăzile de la Restaurantul Partidului. Bomboane de pus în pom, la fel. Nu exista să mă prindă pe mine sărbătorile de iarnă fără bomboane de împodobit bradul sau fără portocale. Carne, ouă sau caş, ăhă, de-aş fi putut eu mânca atâta cât puteam face rost. Când nu aducea şefu’, treceam pe la vânzătoarele pe care le cunoşteam şi cu mâna goală nu plecam. Bineînţeles, trebuia să fiu atentă cu ele, că şi ele trebuiau să trăiască. Uneori mă sunau vânzătoarele să trec pe la magazin, că au ceva bun pentru mine pus deoparte, fiindcă ştiau că nu le las cu buza umflată. Nu numai că le dădeam bacşiş de fiecare dată, ci, dacă se întâmpla să aibă nevoie de o pilă pe undeva, ştiau că eu sigur le rezolv. Ca să fiu cinstită, uneori nici nu aveam chiar aşa mare nevoie de ce-mi păstraseră ele, dar tot treceam să iau. Mai duceam la ţară, mai aduceam la serviciu sau o mai serveam pe doamna Rozalia, croitoreasa de la noi din bloc. Pe-atunci aveam ca să dau şi la alţii, iar acum nu am nici pentru mine. Şi se mai miră fiică-mea că vreau să votez cu foştii comunişti…” 
