Adesea se spune: "Numai gura e de el"; "Arunca cu vorbele"; "Vorbele nu tin de foame"; "Nu se tine de cuvant"; "A avea un cuvant de spus"; "Fapta si spusa nu merg intotdeauna impreuna"; "Spune putin in vorbe multe".
Prin vorbe poti sa detii controlul asupra oamenilor. A fost suficient ca un cioban analfabet de la Maglavit sa arunce vorba ca l-a vazut pe Dumnezeu, si a devenit sfant. Mai in zilele noastre, tot prin vorbe minerii i-au cazut prada lui Miron Cozma, iar cei dornici de castiguri mari – lui Stoica Ioan (Caritas). In tartacutele goale, vorbele de acum ale politicienilor, chiar si cele fara rost, fara viata, spuse la intamplare, intra fara probleme.
Imaginati-va cate vorbe au curs in 19 ani pe tema pericolului maghiar. Ardealul e la locul lui, Ianos se intelege de minune cu Ion, nu-si arunca vorbe grele peste gard.
Tot mai multe cariere politice se cladesc pe vorbe rostite cu intensitate patetica, dar care nu spun nimic. Adevarul nu se demonstreaza prin cuvinte. Eficienta unui politician ar trebui sa fie atunci cand electoratul este inspirat de cuvintele sale. Oratoria, esentiala in politica, a cazut in desuetudine prin logoree. Din cauza trancanelii, expunerea verbala isi pierde tot mai mult credibilitatea. Politicienii nu reusesc sa ne faca sa-i intelegem in putine cuvinte, intr-un moment in care si cuvantul poate reconstrui.
In vorbe nu ne intrece nimeni. Suntem si europeni, combatem din greu coruptia, innoim clasa politica. Dar ne balacim intr-o lume a vorbelor goale ca o otrava administrata zilnic romanilor. Mai grav – tinerilor. Vorbele politicienilor isi pierd din valoare. Riscul este ca nici legile sa nu mai aiba valoare. La noi, politicienii jongleaza cu vorbele, cu promisiunile, cu termenele. Au obosit tot vanzandu-ne vorba-lunga. Vorbele de ocara, cearta, sfada parca secera in stanga si in dreapta.
Cand se lauda in gura mare, la noi, politicienii sunt in stare sa masoare vorbele si cu metrul. Pentru parlamentari, care "muncesc" intr-un palat cu holuri largi, se potriveste bine sintagma "vorbe spuse pe coridor", pe care nu poti pune pret. La noi, inca se poate castiga daca ai strigat mai tare. Vorbe rostite cu patos, de la tribune sau in fata camerelor de luat vederi si la lumina reflectoarelor. Cei mai multi n-au controlul vorbelor.
Exista un adevarat mecanism de a convinge alegatorul, vorba grea poate lovi adanc. Atunci, de ce n-am avea si o bursa a vorbelor marete ale politicienilor? Dar si alegatorii au devenit mai atenti la vorbele politicienilor. Multi chiar vor sa-i tranteasca pe politicienii care incearca sa le cumpere voturile prin vorbe mieroase. Vorbele goale ale politicienilor nu mai hipnotizeaza tot electoratul, ca in urma cu 18 ani. Vorba multa, trancaneala mai sunt totusi arme pentru adormirea atentiei electoratului.
Din vorbele politicienilor se poate incropi usor, prin ridiculizare, comicul de caracter, in care a excelat Nenea Iancu. Radeam de personajele sale. Acum, am fost adusi in situatia sa radem unii de altii.
Dupa ce nu le-au ajuns ziarele si televiziunile pentru vorbe, acum politicienii au invadat si internetul, nefiind lecuiti de vorbarie.
Cuvintele au obosit si in mass-media. stiri normale sunt ambalate in cuvinte care le fac senzationale si sunt citite de prezentatoare infiorate. Importanta cuvantului-idee, a cuvantului-invatatura, a cuvantului-convingere incepe sa apuna.
Este normal ca mass-media sa speculeze vorbele politicienilor. Numai ca "dezbaterile" de la TV intorc pe toate fetele vorbele si declaratiile politicienilor fara sa realizezi cine va avea ultimul cuvant. Exista si executii prin vorbe, de unde si sintagma "justitie la televizor".
Drept este ca vorbaria ar obosi, dar mai exista si public ce n-a obosit, avid de controverse, de barfe, de certuri si paruieli. Interesul public pentru "produsul" numit talk-show este insa intr-o oarecare scadere.
In alte parti, oamenii inalti in stat apar in public numai atunci cand au ceva important de spus, de anuntat. Exista si la noi politicieni care vorbesc numai atunci cand au de comunicat ceva, in rest FAC. Ma gandesc la doctorul Irinel Popescu, la primarul Liviu Negoita. Daca au renume, si cuvintele lor au alta greutate, vorbesc cu temeinicie.
Am apreciat la presedintele nostru in perioada de inceput, cand isi facuse arma din vorba si atitudine, discursul ordonat, care lovea ca trasnetul. A urmat o perioada in care a abuzat de arma sa, a devenit certaret, dupa care parea ca nu mai arunca cu vorbe in stanga si-n dreapta, crea presiune publica in cazuri importante. Se putea vorbi despre "noul" Basescu. Pana deunazi, cand a tinut o dizertatie despre onestitate, invocand declaratii contradictorii ale premierului.
L-am auzit cel putin de trei ori pe presedinte atentionand sa nu-si imagineze cineva ca banii Educatiei vor ajunge in salarii, in loc de infrastructura scolara. Acum a schimbat brusc discursul. Cat de onesta a fost si vorba aruncata cu usurinta ca angajatii ANL au primit salarii de 4,5 ori mai mari, cand cresterea a fost de 12%? Cuvantul onestitate a cam obosit.
Acum ar trebui sa se repete la nesfarsit cuvintele de ordine: economisirea, stoparea cheltuielilor, strangerea curelei. Un alt cuvant pe care nu-l auzi in aceste zile: austeritate. De la vladica la opinca. si mai avem nevoie de ceva: un loc de dat cu capul.
Increderea in diriguitori a scazut si pentru ca au ostenit cuvintele. Trairile noastre au obosit si ele. Puterea cuvantului a scazut in intensitate. Cuvintele s-au nivelat asa cum ai reteza muntii sa nu mai existe relief. Tacerea poate deveni o putere in stat.
