Fiind anul trecut la o universitate din Europa am avut ocazia să asist la deschiderea anului universitar. Am bucurie să transmit mai departe un cuvânt de deschidere, în traducere aproximativă.
“De ce suntem aici, în acest amfiteatru ? Avem fără îndoială fiecare o motivație. Și sunt tot atâtea motivații și nuanțe ale lor câte persoane suntem.
Dar pentru ce suntem aici ? La această întrebare răspunsurile nu mai pot fi la fel de diverse. Ele sunt constrânse de misiunea Universității. Există niște valori organizaționale cu care ceea ce vrem trebuie să se află în convergență.
La nivel strategic vom cădea cu ușurință de acord cu privire aceste valori. Ele sunt menționate explicit în orice cartă universitară : excelența în formarea resursei umane și în producerea de cunoaștere.
Cu siguranță însă la că la nivelul detaliilor, al valorilor instrumentale, al celor pe care le folosim pentru a atinge scopurile strategice vor apărea diferențe importante.
Unii vor spune că cea mai importantă este competiția corectă și recunoașterea meritelor. În fond tocmai au avut loc concursuri de admitere, iar cei mai performanți dintre candidați se află printre noi.
Alții vor spune că spiritul antreprenorial este cel mai important. Că o competiție profesională corectă nu poate avea loc în afara unui climat organizațional adecvat. Cu formularea obiectivelor în fiecare an trebuie făcută în funcție de contextul național și global. Cu adecvarea scopurilor la mijloace disponibile. Cu atragerea de resurse financiare și de alte feluri pentru atingerea obiectivelor. Cu monitorizarea activităților studenților și profesorilor și luarea de măsuri adecvate atunci când este cazul.
Iar altora astfel de abordări le vor părea prea formale, prea departe de ethosul care trebuie să anime pe cei interesați de cunoașterea dezinteresată. Unde mai sunt pasiunea pentru ceea ce faci aici ? Acești oameni vor spune că prietenia intelectuală este cea mai importantă. Bucuria de a cunoaște, admirația pentru cei care știu, ucenicia pe lângă cei de la care putem învăța. Prietenia aceasta e însoțită de generozitate, de respect, dar fiind orientată intelectual vine și împreună cu exigența față de sine și față de ceilalți.
Nici una dintre aceste valori nu poate asigura singură succesul comunității academice. Dacă am fi doar prieteni, ne-am aștepta ca oamenii să fie mai degrabă altruiști. Prietenii nu se află în competiție, iar meritele relative ale fiecăruia contează prea puțin pentru fondul relației. Nu se poate construi o meritocrație pornind de la prietenie. E nerealist să cerem întemeierea unei universități pe prietenie. Pe de altă parte, dacă am fi animați doar de spiritul antreprenorial, ne-am aștepta ca oamenii să fie mai degrabă motivați de interese centrate pe sine. Pasionații de cunoaștere nu s-ar putea regăsi într-un astfel de sistem. Este asemenea unui pat al lui Procust întemeierea unei universități pe managementul afacerilor. Iar meritocrația rezultată dintr-o astfel de relaționare între oameni este una de tip win-lose. Într-o comunitate academică democratică majoritatea o va respinge, pentru simplul fapt că cei care ar putea câștigă o competiție sunt mai puțini decât cei care ar pierde-o.
Meritocrația posibilă într-o comunitate academică este una de tip win-win. O meritocrație locală, de etapă și pentru obiective specifice, instrumentale, nu una absolută, o sortare a performanțelor din categorii precise, nu una a persoanelor, o meritocrație însoțită de admirație sinceră pentru cei mai performanți și de generozitatea sinceră din partea celor mai performanți în numele valorilor majore comune: excelența în educație și în cercetare. Managementul trebuie făcut, dar spiritul managerial nu trebuie să prevaleze în sufletele oamenilor.
Putem observa acum că există o legătură între cele două întrebări puse la început: de ce și pentru ce suntem aici. Nu orice fel de motivație personală este compatibilă cu prietenia intelectuală dintre noi, cu posibilitatea de a admira și de a fi generos. Uneori în sufletele noastre alte valori prevalează și ne motivează.
Vom reuși atunci să avem o astfel de prietenie ? Cu siguranță că putem reuși, pentru că depinde numai și numai de noi ce alegem odată ce cunoaștem binele.
Fiind anul trecut la o universitatea din Europa am avut ocazia să asist la deschiderea anului universitar. Am bucurie să transmit mai departe ce am auzit atunci:
„Unde prietenie intelectuală nu este, nimic nu este”.
Vă mulțumesc.”
