6.7 C
București
sâmbătă, 20 aprilie 2024
AcasăSpecialCura europeana pentru depresia balcanica

Cura europeana pentru depresia balcanica

Politica europeana este in mare masura marcata de evenimente si comemorari. Dar in timp ce evenimentele sunt de multe ori imprevizibile, comemorarile nu au aceasta caracteristica. Peste cinci ani, Europa va reflecta asupra celor 100 de ani de la izbucnirea primului razboi mondial, soldat cu pierderea unui numar aproape neegalat de victime si declansator al unui lant de evenimente care au dus la crearea Europei in forma pe care o cunoastem azi. E posibil ca liderii mondiali sa-si fi rezervat deja in agenda cateva zile din august 2014 pentru a marca aceasta ocazie. E usor de prezis ca Sarajevo va fi locul de intalnire pentru a cugeta retrospectiv asupra salbaticului secol XX european. Dar cum va arata Sarajevo peste cinci ani? Va fi in continuare capitala unei tari ai carei cetateni vad viitorul in culori sumbre si ai carei politicieni au pierdut total contactul cu electoratul? Sau exista speranta ca liderii europeni sa se foloseasca de ocazie pentru a anunta integrarea cu succes a statelor balcanice in Uniunea Europeana?

Un sondaj Balkan Monitor desfasurat recent de Gallup Europa ne ofera un tablou al opiniei publice in Serbia, Muntenegru, Macedonia, Albania, Bosnia si Hertegovina, Croatia si Kosovo la 20 de ani de la caderea Zidului din Berlin si la un deceniu de la sfarsitul razboiului din Kosovo. Rezultatele par sa indice ca urmatorii cinci ani vor fi perioada cu adevarat decisiva pentru dezvoltarea viitoare a regiunii.
Chiar daca majoritatea covarsitoare a cetatenilor este convinsa ca noi conflicte armate in regiune sunt improbabile, atitudinea generala a publicului – cu exceptia celui kosovar si albanez – este pesimista. Viitorul promite o pace fara dezvoltare. Increderea in elitele politice, in institutiile nationale si europene a scazut constant.
In majoritatea lor, cetatenii din regiune au trecut printr-o inrautatire a standardelor de viata in ultimul an; exista in continuare perceptia ca oamenii au mai multe sanse in afara propriei tari. Pesimismul in legatura cu somajul este alarmant de accentuat in randul tinerilor, in timp ce coruptia si performantele slabe ale guvernarii sunt considerate a fi larg raspandite.  

Toti cei care si-au facut o profesiune din a lauda stabilitatea in regiune ar trebui sa se uite la aceste date. Este izbitor ca majoritatea cetatenilor din Bosnia si Hertegovina cred ca liderii lor nu sunt interesati de aderarea tarii in UE. O majoritate absoluta in fiecare dintre tarile cuprinse in sondaj este convinsa ca tara lor se indreapta intr-o directie gresita. In Croatia, o tara care ar putea adera in viitorul apropiat la UE, mai putin de unul din zece cetateni crede ca tara lor se indreapta in directia corecta.
Exista acum doua optiuni pentru regiune: prima este un program de "integrare-soc", care sa aduca in UE toate statele din Balcanii occidentali; cealalta este o calatorie inspre necunoscut. Speranta ca aceste tari sa se descurce pe cont propriu este o iluzie periculoasa. Stabilitatea nu mai poate fi singurul obiectiv al UE in regiune.

Prezenta in continuare a Uniunii Europene ca putere coloniala in locuri precum Bosnia si Hertegovina sau Kosovo ar putea cauza chiar mai multe probleme in viitor, mai ales daca beneficiile nu apar la timp. In particular, o intarziere a integrarii Serbiei in UE ar putea plasa fantezii de inspiratie titoista in centrul politicii externe si de securitate a Belgradului.
Asadar, demoralizarea societatii balcanice isi creeaza propria dinamica atunci cand cei mai buni si cei mai inteligenti exponenti ai ei isi vad viitorul mai curand in afara propriei tari si cand "stabilitate" e doar un sinonim pentru stagnare politca si economica.

Daca liderii europeni au intr-adevar de gand sa se intalneasca in 2014 la Sarajevo, ar trebui sa actioneze acum. Ratificarea Tratatului de la Lisabona permite aducerea unui element de realism vizionar in politica europeana, de vreme ce nu mai exista obstacole institutionale in fata unei noi largiri a UE. Astazi, altfel decat acum un an, stim cate state sunt in Balcani, iar rezultatele studiului Balkan Monitor arata ca toate vor sa adere la Uniunea Europeana. Ceea ce a invatat UE din rezultatele ultimelor alegeri parlamentare din Bulgaria este ca, in ciuda opiniei consacrate, dupa integrare Bruxellesul isi sporeste – nu isi reduce  – parghiile in noile state membre. Decizia UE de a liberaliza regimul vizelor pentru Serbia, Muntenegru si Macedonia – si faptul ca Georgios Papandreou, arhitectul principal al strategiei UE de integrare a Balcanilor, s-a intors la putere in Grecia – reprezinta inca o sursa de optimism.  

Pentru Balcani problema se pune in termeni de acum ori niciodata. Liberalizarea vizelor poate fi un pas strategic in directia "integrarii-soc", dar daca ea nu e urmata de actiuni politice curajoase din partea UE, ar putea sa ramana o simpla reimpachetare a unui statu quo. Pe scurt, e timpul sa cream evenimente, nu doar sa punctam comemorari.

Copyright: Project Syndicate, 2009.
www.project-syndicate.org

Podcast in limba engleza: http://media.blubrry.com/ps/media.libsyn.com/media/ps/20091124Krastev2.mp3

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă