Vicepremierul Dan Nica a declarat ieri ca Guvernul Boc isi va asuma raspunderea asupra legilor educatiei in varianta Andronescu. Daca am trai in alta tara sau in alta era, in care inaltii responsabili isi cumpanesc cu atentie cuvintele, anuntul ar suna firesc. E chiar redundant sau macar banal sa spui ca premierul isi asuma propunerile legislative ale ministrului sau. Din moment ce ai renuntat sa apelezi la initiativa legislativa a Parlamentului, e limpede ca numai Guvernul, prin ministrul Educatiei, mai poate avea legal acest drept. Este/a fost, de altfel, unul dintre putinele mecanisme simple ale autoritatii si raspunderii care s-au dovedit functionale in fragila democratie romaneasca.
Pentru ca acum in Romania vremurile nu sunt numai grele, vremurile Romaniei sunt si foarte tulburi. Prim-ministrul a spus saptamani de-a randul ca legile pentru care este dispus sa-si puna obrazul si Cabinetul zalog sunt legile Miclea, legi despre care autorul lor a repetat insistent ca au fost preluate putin spre deloc de ministrul Andronescu. Presedintele Basescu insusi a spus ca Ecaterina Andronescu si sindicatele incearca sa transforme niste "legi bune", adica legile Miclea, in "legi convenabile", iar negocierile Andronescu – Miclea, declansate in ultima instanta, nu au dus inca la aparitia unei sinteze. Cu alte cuvinte, avem un conflict deschis intre premier si ministru, conflict care, potrivit logicii si bunului-simt, ar trebui sa se termine cu demiterea ministrului. In loc de asta, vocea vicepremierului PSD reaminteste publicului ca autoritatea premierului Emil Boc este bine-mersi, cum o stim de obicei, adica ferfenita.
Mai mult decat atat, presedintele Basescu insusi pare sa se fi consolat cu un compromis. Aflat la o intalnire a invatatorilor saptamana trecuta, Traian Basescu a spus ca va exista "o suprapunere" intre legile Andronescu si Miclea. Ce bine ar fi sa fie bine! Dar in ce directie trebuie sa mergi cand ai in fata in acelasi moment un semn obligatoriu la stanga si un semn obligatoriu la dreapta? Cum poti sa faci o sinteza intre "desfiintam sau nu inspectoratele"? Intre "este sau nu directorul de scoala membru de partid"? Intre discriminarea sau nu a invatamantului privat, de la gradinita la facultate, fata de invatamantul de stat? Cum poti sa faci o sinteza intre da si nu? si daca iti propui totusi sa gasesti calea de mijloc, ce rost mai au graba si asumarea raspunderii Guvernului in Parlament? Nu devine negocierea, in sensul eficient al termenului, cuvantul de ordine? si nu pentru negociere a fost inventat Parlamentul de la Magna Carta incoace? Au verificat altii, n-ar fi bine sa nu mai inventam roata?
Rezumand, legile Andronescu sunt inacceptabile pentru Traian Basescu/PDL, legile Miclea sunt inacceptabile pentru Mircea Geoana/PSD, sinteza nu exista. Pe ce si cand isi va asuma Guvernul raspunderea? Raspuns corect: nu se stie. Ce a spus vicepremierul? Nimic, zgomot de fond.
Dar legile educatiei pot fi considerate un exemplu fericit in sirul de "pachete de legi" asupra carora Emil Boc a anuntat ca isi asuma raspunderea. Asumarea raspunderii in sine este o ecuatie dezastruoasa. Spre deosebire de legile educatiei, care pot si trebuie amanate, legea salarizarii unitare si legile de restructurare a agentiilor guvernamentale si a cheltuielilor din administratia centrala si locala trebuie adoptate urgent. Dar se vede ca jumatate de an nu a fost de ajuns pentru Guvern nici pentru gasirea unei proportii corecte intre veniturile diferitelor profesii din sistemul bugetar, nici pentru a numara si a aseza sub forma unui proiect de lege asumat ce agentii guvernamentale si ce posturi trebuie sa dispara.
Asa ca, descoperind abia saptamana trecuta ca termenul de 2 septembrie este nerealist, Emil Boc si-a socat colegii din Parlament declarand ca asumarea raspunderii asupra legii salarizarii se va face in mai multe etape in circa doua saptamani – un exemplu de creativitate juridica demn de o cauza mult mai prozaica. Iar in disperare de cauza si de "imagine", secretarul general al PDL, ministrul Vasile Blaga, a executat ieri cu maiestrie o adevarata pirueta logica. El a spus ca la sedinta coalitiei "s-a discutat despre cele trei legi pe care Guvernul isi va asuma raspunderea in fata Parlamentului", a enumerat, din grija pentru claritate, cel putin cinci legi si doua deziderate care dau bine in orice declaratie (anume sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordului cu FMI si Uniunea Europeana) si a incheiat cu un anunt demn de invidia lui Stephen W. Hawking si a altor nenumarati fizicieni framantati de intrebarea daca timpul este sau nu reversibil.
"Forma finala a legilor va fi discutata miercuri, cand se va lua in Guvern decizia de asumare a raspunderii!" Adica ziua asumarii raspunderii in fata Parlamentului este aceeasi cu cea in care abia se ia decizia in Guvern despre asumarea raspunderii, deci 2 septembrie este acelasi lucru cu 22 iulie, cand premierul facea unul dintre primele anunturi despre asumare. Daca insa timpul e disciplinat si obisnuit chiar si in Romania, unde pestii cresc in copaci, ce a spus premierul in ultimele sase saptamani? Nimic, zgomot de fond. Urmeaza campania electorala, protejati-va urechile.
