Ideea unui viitor guvern de uniune națională cu un premier tehnocrat – numele vehiculate până acum fiind cele ale lui Dacian Cioloș și vicepremierului Cosmin Borc – este lansată periodic în spațiul public. Nu doar ca o speculație de presă, ci ca o opțiune avansată de cineva cu greutate oficială. Mai întâi a lansat-o consilierul prezidențial Laurențiu Ștefan. Iată că o face, mai nou, chiar Cosmin Borc. E vorba, bineînțeles, de niște „baloane de încercare“, de declarații făcute „cu titlu personal“, o tactică tradițională în mediul politic, și la noi, și prin alte părți. Ele vin dinspre Cotroceni sau din zona Palatului Victoria și e greu de crezut că nu sunt corelate. Chiar și Alina Gorghiu a ținut să ne spună, cu câteva zile în urmă, că „Dacian Cioloș are un profil corect de premier pentru PNL“.
De partea cealaltă a fileului avem semnale diferite. Criticile tot mai apăsate la adresa „guvernului tehnocrat“, prezentat drept o adevărată catastrofă, formulate mai ales dinspre PSD sau ALDE, sunt întărite cu amenințări privind depunerea unei moțiuni de cenzură. Ultima a venit duminică seară, la România TV, chiar de la președintele PSD, Liviu Dragnea: „Guvernul Cioloș nu are niciun fel de legitimitate ca guvern interimar să vândă vreo bucățică, vreo piatră din România. Eu cred că dacă acest guvern încearcă să facă acest lucru, atunci putem convoca Parlamentul într-o sesiune extraordinară pentru moțiune de cenzură“.
Însă astfel de „vorbe grele“ nu par să fie nimic altceva decât un simplu show mediatic. Cine poate să creadă în mod serios că, în plină vară și cu doar câteva luni înainte de alegeri, varianta demiterii guvernului chiar ar fi luată în calcul în mod real? Aceste tipuri de afirmații sunt mai degrabă mesaje transmise către membrii de partid care ar putea fi, eventual, confuzionați de perspectiva în care ar câștiga alegerile, dar nu și-ar desemna un prim-ministru propriu, sau sunt făcute din calcul electoral, pentru a discredita și ideea de guvern tehnocrat, și pe aceea de premier tehnocrat, pentru a puncta în fața liberalilor care, împreună cu președintele, sunt considerați principalii susținători ai actualului Executiv.
Era destul de limpede încă de la început, în ciuda declarațiilor contrare, că Dacian Cioloș nu a venit în România de la Bruxelles pentru a fi premier doar pentru un mandat de 10-11 luni. Aproape sigur, președintele Iohannis i-a spus altceva, chiar dacă, în mod evident, nu avea cum să-i ofere garanții absolute. E foarte probabil să fi avut loc și unele discuții pe această temă la Bruxelles, la Comisie, sau
chiar în unele capitale. Dacă e așa, e totuși greu de crezut că, în situația actuală a UE, post-Brexit, cu enorme fricțiuni interne, acest lucru mai contează în mod serios.
Dar care sunt șansele ca un astfel de aranjament să poată fi în cele din urmă implementat? Sunt prea multe variabile de luat în calcul în acest moment pentru a putea avansa niște judecăți solide. Pe partea cu minus e evident că președintele Klaus Iohannis, ce să mai vorbim de PNL, nu beneficiază în acest moment de o mare simpatie în opinia publică. Este însă posibil ca o formulă în care liberalii să intre în alegerile parlamentare cu un premier independent, tehnocrat, vorba Alinei Gorghiu, „pe profilul lui Dacian Cioloș“, să le aducă acestora un avantaj electoral. Nici PSD, nici PNL nu se bucură deloc de simpatie publică, voturile către cele două formațiuni venind mai degrabă inerțial de la nucleele lor dure. Cu o astfel de carte, PNL se poate prezenta public drept un partid mai luminat, mai deschis către dorințele alegătorilor decât adversarii din PSD și ALDE. În plus, PSD este astfel forțat să vină și el cu o propunere de prim-ministru. Lucru nu tocmai simplu, dacă ne uităm cum stă Liviu Dragnea în percepția publică.
Iar a veni cu altcineva explicit politic, dincolo de faptul că rezervorul pesedist este sărac din acest punct de vedere, probabil că nici liderul partidului nu ar fi încântat să dea altcuiva o pârghie importantă de putere. Rămâne varianta unei „opțiuni independente“, dar apropiate de partid, de tip Liviu Voinea.
Însă și aceasta ar fi, evident, mai puțin atractivă în raport cu un premier sau un vicepremier în funcție.
Din acest punct de vedere, este important cum va arăta raportul de forțe postelectoral dincolo de binomul PSD-PNL. Va avea tracțiune noua construcție USR – Nicușor Dan? Unii speculează chiar că există un sprijin pe această linie din partea serviciilor secrete, dar e greu de spus dacă astfel de aserțiuni au vreo bază sau sunt simple intoxicări. Oricum, e interesant de remarcat sprijinul public consistent față de Dacian Cioloș venit de pe direcția USR, mai ales din partea lui Clotilde Armand. Ultima a intrat public în coliziune directă cu Liviu Dragnea pe acest subiect într-un meci în care liderul PSD se află din start într-un dezavantaj evident.
Până la urmă, în condițiile în care scorul electoral al celor două partide va fi relativ apropiat, un rol important l-ar putea juca Vasile Dîncu. El este acum parte a echipei Cioloș, dar are și o influență consistentă în PSD, cel puțin în relația cu Liviu Dragnea. Un posibil scenariu ar putea fi acela în care Vasile Dîncu ar milita ca PSD să sprijine un guvern de uniune națională, sub stindardul nevoii de a promova reforme fundamentale în țară, și ar putea chiar rămâne parte a acestuia. Și nu ar fi deloc imposibil ca, de pe această platformă, să apară ulterior, în ceea ce îl privește, și niște ambiții prezidențiale.
Acest comentariu a apărut în Revista 22
