Pe scurt, la vedere. Revista Time Magazine a relatat că o delegaţie siriană a participat săptămâna trecută la un târg de armament la Moscova, unde şi-a manifestat interesul pentru o serie de arme ofensive care, în mâinile regimului lui Bashar Al Assad, vor face represiunea împotriva civililor mai sângeroasă.
Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a dat asigurări că Rusia vinde Siriei numai rechete antiaeriene, dar nici un fel de arme care ar putea fi folosite de regimul de la Damasc împotriva civililor. Corespondentul revistei Time la Moscova şi-a petrecut săptămâna trecută urmărind o delegaţie siriană care a vizitat târgul semestrial de armament care s-a desfăşuarat la baza aeriană Jukovski de lângă Moscova. Timp de două zile, trei oficiali sirieni însoţiţi – pe post de translator – de ataşatul militar al Ambasadei Siriei, colonelul Isam Ibrahim As’saadi, au vizitat standul Kalaşnikov, au cercetat cu interes tancuri, lansatoare de rachetă şi piese de artilerie grea.
După spusele reprezentantului companiei Rosoboronexport, compania rusă exportatoare de armament, sirienii au manifestat cel mai mare interes pentru o serie de camionete având montate în remorcă lansatoare de rachete, exact genul de armă ieftină şi mobilă care poate produce un măcel în rândurile rebelilor. Time nu a putut să confirme dacă sirienii au cumpărat ceva pentru că astfel de tranzacţii se fac în spatele uşilor închise, dar, având în vedere faptul că altcineva nu vrea să le vândă armament, alt furnizor nu au. Faptul că şeful delegaţiei a zburat de la Damasc special pentru a participa la târg reprezintă „o indicaţie serioasă că au venit cu intenţia de a cumpăra”, potrivit lui Hugh Griffith, expert în traficul de arme la Institutul Internaţional al Păcii (SIPRI) de la Stockholm.
Baletul tancurilor
Potrivit revistei americane, târgul de armament a primit denumirea înşelătoare de Forum al Tehnologiilor în Construcţia de Maşini, dar, în realitate, a fost un festin al dictatorilor din întreaga lume. Delegaţii din Iran, Zimbabwe, Pakistan, Bahrain sau Uganda au admirat ultimele producţii în materie de armament ale Rusiei şi au fost delectaţi chiar şi cu un „balet al tancurilor’,’ a cărui coregrafie a fost asigurată de artiştii celebrului teatru de balet Bolşoi. Organizatorul a fost Russian Technologies, un conglomerat condus de Serghei Şemezov, un vechi coleg din KGB al lui Vladimir Putin, împreună cu care a spionat la Dresda, în Germania de Est în anii ’80. Începând din 2000, când a devenit preşedinte, Putin a transferat în mod treptat în subordinea Russian Technologies sute de companii de construcţii de maşini, dar şi de armament, astfel că în prezent Russian Technologies controlează 600 de companii şi mii de fabrici care produc de toate, de la automobile la avioane şi echipament militar. Dar perla coroanei o reprezintă Rosoboronexpert, care deţine monopolul legal al exporturilor de armament. Numai anul trecut, compania a avut o cifră de afaceri de 11 miliarde de dolari, ceea ce a plasat Rusia pe locul al doilea, după SUA, la vânzările de arme. Contractele de vânzări de armament cu Siria aflate în desfăşurare totalizează 4 miliarde de dolari, şi includ rachete sol-aer Buk-M2E, sisteme de rachete Pansir-S1 şi avioane de luptă MIG 29.
Topor pentru călău
În principiu, nu există nici un impediment legal care să împiedice Rusia să vândă arme Siriei. Nu există nici un embargo împotriva vânzărilor de arme către Siria, iar Putin are grijă să menţină lucrurile neschimbate. De la izbucnirea revoltelor din Siria, în urmă cu 16 luni, numărul victimelor din rândurile civililor a ajuns la 14.000, dar Rusia a blocat până şi discuţiile în Consiliul de Securitate al ONU pe marginea acestei crize, aşa că şansele de a se adopta o rezoluţie sunt nule. Cu toate acestea, statele occidentale au decis să interzică exportul de armament către Siria. Nu şi Rusia. Potrivit lui Anatoli Isaikin, directorul general al Rosoboronexport şi fost ofiţer KGB „Siria este una din pieţele tradiţionale” pentru armamentul rusesc şi toată povestea cu reprimarea civililor nu este decât o conspiraţie occidentală care are drept scop demonizarea Rosoboronexport, şi portretizarea companiei ruseşti drept „un geniu malefic care toarnă benzină peste foc”. În realitate, susţine fostul kaghebist, toate eforturile Occidentului de a împiedica Rusia să vândă arme Siriei nu sunt altceva decât „concurenţă neloială”, deşi Siria este clientul exclusiv al Rusiei (şi al Uniunii Sovietice) încă din anii ’50, când tatăl actualului dictator, Hafez Al Assad, era instruit ca pilot de vânătoare în URSS.
Joc de sumă zero
Potrivit lui Alexander Golts, expert militar rus, tocmai această mentalitate de război rece care îl caracterizează pe Vladimir Putin şi regimul său este responsabilă pentru hotărârea de a înarma Siria indiferent de consecinţele pe care le-ar avea asupra relaţiilor dintre Rusia şi Occident. Putin vede în continuare lumea ca pe o imensă tablă de şah, unde liderul de la Moscova şi preşedintele american mută piesele în numele Occidentului. În viziunea Moscovei, atunci când Occidentul câştigă înseamnă că Moscova pierde şi invers. Putin a considerat primăvara arabă şi îndepărtarea de la putere a unor Gaddafi în Libia sau Ali Abdullah Saleh în Yemen drept tot atâtea „pierderi” geopolitice pentru Rusia şi de aceea este hotărât să câştige runda siriană.
La rândul lor, sirienii sunt mai mult decât fericiţi să cumpere arme ruseşti, chiar dacă nu au nevoie de ele, susţine Griffith. Assad este disperat să aibă Rusia ca partener şi aliat şi pentru a-şi atinge scopul este dispus să ţină deschis robinetul de bani spre Moscova pentru a menţine legătura strânsă. Un contract de vânzare de armament este mai mult decât o tranzacţie comercială obişnuită. Armamentul presupune întreţinere, schimbări de piese şi instruire pentru utilizare. Acest lucru presupune un anumit nivel de cooperare şi legături strânse între ţara furnizoare şi cea cumpărătoare. Or, Assad de exact acest gen de relaţie are nevoie dacă vrea să rămână la putere, pentru că nici o ţară nu are mai multă experienţă ca Rusia atunci când vine vorba despre menţinerea în viaţă a dictatorilor lumii.
