Cum se vede România de la adăpostul unei firme bulgăreşti

Un patron „fugit” peste Dunăre a acceptat să vorbească cu RL.

Fiscalitatea ridicată, dar şi birocraţia stupidă l-au determinat pe Adrian Rădulescu, patronul unei mici firme de intermediere în transporturi, veche pe piaţă de şapte ani, să îşi mute afacerea peste Dunăre, la Ruse. Acesta a acceptat să îşi explice decizia într-o discuţie purtată cu România liberă.

Adrian Rădulescu este un tânăr care a decis în 2004, la vârsta de 28 de ani, să îşi înfiinţeze propria sa firmă de intermediere în transporturi. Timp de şapte ani, de la vârsta de 21, el lucrase la trei astfel de firme şi învăţase cum merg lucrurile. Firma ADD Cargo SRL, al cărei acţionar a devenit, avea drept obiect de activitate zona pe care o stăpânea cel mai bine, respectiv activităţi de expediţie în transporturi. Companiile de tipul ADD Cargo SRL, numite case de expediţie, nu sunt doar nişte firme ce iau dintr-o parte şi dau în alta, ele adăugând valoarea adăugată serviciilor de transport rutier, naval, aerian sau feroviar.

Ele preiau comanda unui transport de la o companie care doreşte să trimită sau să primească marfă, o dă mai departe unei firme de transport, oferind clienţilor lor servicii cu valoare adăugată, precum optimizarea timpilor, a costurilor şi a modurilor alese de transport (rutier, feroviar, aerian, naval), în funcţie de  mărfuri. Ele nu efectuează fizic transportul, dar îl comandă transportatorilor în numele clienţilor lor şi îşi reţin un adaos.

Pe piaţa românească a serviciilor de expediţie activează atât firme mici, precum ADD Cargo SRL care a ajuns la 20 de angajaţi, cât şi giganţi mondiali cu  aproape 100.000 de angajaţi şi 2.000 locaţii în toată lumea.

O garanţie comercială unică în UE şi anticoncurenţială

Acum însă Adrian Rădulescu îşi iubeşte la fel de mult afacerea ca şi în 2004, când a început-o, însă nu mai e atât de convins că trebuie să o păstreze în România. La începutul anului, Ministerul Transporturilor a impus pentru licenţierea unei case de expediţie constituirea unui depozit bancar de garantare a serviciilor prestate de 50.000 de euro, punct în care a început un război între minister şi oamenii de afaceri. Garanţia se acorda de bănci fie prin constituirea unui depozit colateral, fie pe baza unei ipoteci în numele băncii. Caselor de expediţie care au refuzat depozitul le-a fost ridicată licenţa de către Autoritatea Rutieră Română (ARR), instituţie subordonată Ministerului Transporturilor (MT). Licenţele au fost restituite câteva luni mai târziu, după ce Ministerul Transporturilor a pierdut procesul care i-a fost intentat de mai multe case de expediţie.

Acum, o ordonanţă de Guvern elaborată de Transporturi la începutul lunii prevede reintroducerea garanţiilor financiare pentru intermediarii din transporturile rutiere, fapt care îl face pe Adrian Rădulescu să suspecteze că se doreşte reintroducerea acestor garanţii în decembrie 2011, o dată cu elaborarea normelor de aplicare a ordonanţei. „Desigur, îmi permit să dau ga­ran­ţii de 50.000 de euro, dar din principiu nu o voi face, deoarece aceasta nu se mai întâmplă în nici o ţa­ră europeană”, spune omul de afaceri, el fiind unul dintre cei care au obligat ARR cu ajutorul justi­ţiei să îi restituie licenţa. Adrian Rădulescu este şi directorul unui proaspăt patronat al ca­selor de expediţie, afiliat unei con­federaţii patronale, şi are de gând să acţioneze din nou în judecată statul dacă acesta va reintroduce din decembrie obligativitatea depozitului bancar de garantare.

Casele clandestine neverificate, iar cele legale-suprataxate

Teoretic, garanţia cerută de ARR ar avea scopul ca dacă un transportator nu îşi încasează banii de la casa de expediţie să poată executa garanţia bancară a acesteia. „Argumentul e prost. Pe mine nu mă ajută nimeni dacă intră în insolvenţă clientul meu, care
mi-a comandat transportul şi care trebuie să îmi plătească. În al doilea rând, eu estimez că pe piaţă sunt 8.000 de case de expediţie, din care doar puţin peste 1.000 sunt licenţiate. Sunt multe firme de apartament care fac două-trei transporturi, cu administratori de pe nu ştiu unde, care încasează banii şi apoi dispar, fără a avea nici o licenţă, fără a fi controlate de nimeni. Firmele care intermediază transporturi navale sau aeriene nu au nevoie de nici o licenţă, iar statul nu le cere constituirea nici unei garanţii. Statul se îndreaptă tot împotriva celor care doresc să respecte legea”, spune el. Adrian Rădulescu suspectează că introducerea garan­ţiilor a fost sugerată ARR şi MT  pentru a elimina concurenţa reprezentată de micile firme de intermediere cu tarife mai mici şi care se pretează mai bine la cerinţele clienţilor mai mici.

ADD Cargo emigrează spre Bulgaria

În 2011, fără a şti prea bine ce înseamnă aceasta, după cum mărturiseşte el, Adrian Rădulescu a decis înfiinţarea ADD Cargo Ltd. în localitatea Ruse. „La început nu prea îmi dădeam bine seama ce înseamnă aceasta”. Pur şi simplu a făcut-o la sugestia unui partener bulgar, iar ţara de la sud de Dunăre i-a părut mai prietenoasă decât Ungaria, altă destinaţie candidată la mutarea firmei sale. Acum sunt cel puţin trei motive pentru care omul de afaceri se felicită.

„Impozitul pe profit e de 10% faţă de 16% în România, cel pe dividende e de 5%, faţă de 16% în România, şi se plăteşte doar dacă ai scos bani din cont, iar casa de expediţie nu are nevoie de nici o licenţiere”, spune el.

Firma nu a fost înfiinţată pentru a nu plăti taxe statului român, ci pentru a plăti cât mai puţini bani drept taxe acestuia, ţine el să precizeze. „Îmi voi plăti taxele ca şi până acum, însă voi încerca să îmi mut afacerea cât mai mult în Bulgaria”, afirmă el. Din păcate, el nu poate face transferul integral al afacerii sale în Bulgaria deoarece transportatorii români nu acceptă să lucreze cu case de expediţie de acolo. Ca urmare, clienţii potenţiali se pot adresa ADD Cargo Ltd. Bulgaria care, mai departe, are posibilitatea trecerii comenzii către ADD Cargo SRL, iar aceasta va da comanda unei firme româneşti de transport.

Deoarece ambele firme îl au acţionar, el poate impune împărţirea adaosului comercial perceput între cele două ADD Cargo şi desigur că va decide ca grosul adaosului să fie declarat în Bulgaria, acolo unde regimul fiscal e mai blând. Grosul impozitului va merge la statul bulgar. În plus, Adrian Rădulescu îşi va putea scăpa clienţii de durerea de cap numită recuperarea TVA. Comanda de transport fiind lansată unei firme dintr-o ţară UE alta decât România, cel care i-o comandă nu va fi obligat să plătească statului român TVA pentru a aştepta la nesfârşit recuperarea acestuia.