Intercapital a realizat o monitorizare pentru 55 dintre cele mai importante companii ale bursei din perspectiva evoluţiei veniturilor, cheltuielilor si profitului net în primele 9 luni ale anului faţă de perioada similară a anului trecut. Studiul se întinde însă pe durata a 4 ani (2008-2012) astfel încât se poate urmări şi modul în care reacţionează companiile în faţa crizei, având în vedere că 2009 a fost anul în care recesiunea s-a dezlănţuit în România iar din 2011 economia revine hotărât pe creştere. Prima constatare este că managerii nu prea intuiesc evoluţiile viitoare, sunt expansivi când economia pare că duduie (de fapt recesiunea e iminentă, prudenţa ar fi atitudinea mai înţeleaptă) şi fac economii la sânge când datele macro nu arată bine (deşi cele mai multe oportunităţi apar în criză). Astfel, în 2008 trimestrul al treilea consemna o creştere a cheltuielilor în 73% din cazuri faţă de perioada similară din 2007, veniturile având la rândul lor un avans pentru aproape 70% din emitenţii monitorizaţi iar profiturile urcând numai pentru 44% dintre companii. În 2009 avem însă o ajustare dură, este singurul an în care dinamica profiturilor (creştere pentru 31%) o depăseşte pe cea a veniturilor şi cheltuielilor (avans pentru 22% dintre companii).
Să vedem acum cum s-au petrecut lucrurile în Q3 din 2012. 45% dintre emitenţi au reuşit să raporteze profituri mai mari decât în urmă cu un an. Rezultatele ar fi putut fi chiar mai bune dacă cheltuielile nu avansau în 62% din cazuri iar veniturle totale în numai 58%. Rămâne de văzut dacă vom vedea anii următori efectele pozitive ale cheltuielilor crescute (investiţii generatoare de profituri suplimentare) sau poate acestea vor reprezenta doar motivul unor noi ajustări substanţiale din 2013. Băncile şi Petrom nu au făcut parte din studiul Intercapital din cauza schimbării modului de raportare (au trecut pe IFRS) care făcea dificilă comparaţia cu raportările anterioare făcute pe standardele româneşti de contabilitate, nici SIF-urile (se află într-un proces accelerat de lichidare, dorinţa acţionarilor minoritari, mult mai influenţi după ridicarea pragului de deţinere la 5%, fiind ca activele să fie vândute rapid iar profitul suplimentar să meargă spre dividende-SIF Muntenia fiind cea mai “avansată” în această direcţie) sau Fondul Proprietatea (listat abia anul trecut).
