Olanele se pretează şi pe un planşeu de beton sau o construcţie de lemn. În cazul în care înclinaţia acoperişului este mai mică de 25 de grade, suprapunerea olanelor trebuie să fie ceva mai mare (< 10 cm).
În acest caz trebuie montat un aşa-numit acoperiş secundar, realizat dintr-o folie anticondens. La o înclinaţie a acoperişului mai mare de 35, ţigla trebuie prinsă suplimentar în cleme, cuie sau cu sârmă, pentru a nu aluneca.
Metoda tradiţională de montare a ţiglelor tip olan este cu mortar, însă ele pot fi montate şi uscat.
Metoda de montaj utilizată cel mai frecvent pentru ţiglele tip olan constă în primul rând într-o înlănţuire paralelă cu streaşina, cu şipci de dimensiunea 8 x 5 cm, la o distanţă de 2l – 2p (l = lungime, p = suprapunerea olanelor), şipcile aşezându-se vertical pe streaşină. Ţigla tip olan se poate monta şi pe suprafeţe înclinate, situaţie în care diferă distanţa dintre şipci.
