Potrivit statisticilor guvernului britanic, cele 4,3 milioane de camere cu circuit inchis, amplasate in Marea Britanie (una la 14 persoane), nu au contribuit in mod evident la diminuarea celui mai nefast tip de activitate infractionala, violenta. Aceasta situatie se poate schimba, intr-un mod neasteptat, noteaza publicatia britanica The Economist, citata de Agerpres. Fara ca acesta sa le fie scopul, camerele au adunat un corp urias de date despre cum se comporta oamenii, in special in situatii in care violenta pluteste in aer. Din acest motiv, ele se dovedesc extrem de utile pentru a elabora ipoteze despre comportamentul violent, care altfel nu ar fi putut fi testat stiintific din motive practice sau etice, contribuind astfel la tinerea sub control a violentei.
Unul dintre cercetatorii interesati de aceasta abordare este Mark Levine, psihosociolog la Universitatea Lancaster, specialist in psihologia maselor, in opinia caruia, in pofida comportamentelelor antisociale negative de care acestea sunt acuzate (prin mecanisme care includ presiunea, isteria in masa) ele pot dezamorsa in unele cazuri potentialele conflicte.
Aceste idei au fost expuse de Levine la simpoziomul "Intelegerea violentei", organizat de Ecole Polytechnique Fédérale din Lausanne, la inceputul acestei luni, pe baza observatiei comportamentului maselor cu ajutorul datelor stocate de camerele de supraveghere cu circuit inchis, pe care a obtinut permisiunea sa le foloseasca. Cercetatorul s-a folosit de camere pentru a examina asa-numitul 'efect al trecatorului', care sustine ca oamenii ar ajuta mai degraba un strain aflat intr-o situatie dificila daca ar fi singuri decat in prezenta altora. Levine crede insa contrariul, sustinand ca masele imbunatatesc situatiile in loc sa le degradeze.
Levine a analizat 42 de situatii pe care operatori dintr-o camera de control le-au considerat ca avand potentialul de a deveni violente, iar rezultatele au aratat ca doar in 30 de cazuri acest lucru s-a si intamplat, cercetatorul analizand gesturi cu potentialul de a escalada conflictul sau de a-l diminua, cum ar fi, deschiderea mainilor intr-un gest conciliator.
El a observat ca trecatorii intervin frecvent la inceputul conflictelor. Ulterior, el a constatat ca numarul gesturilor care escaladau conflictul nu a crescut semnificativ odata ce grupul a crescut, contrar a ceea ce ar fi prezis efectul trecatorului. Cu alte cuvinte, Levine vorbeste de o coreografie colectiva a violentei, in care masele determina rezultatul cnflictului dintre protagonist si tinta. Pentru cercetator, pasul urmator a fost ca, in colaborare cu Mel Slater, specialist in domeniul computerelor la University College din Londra, sa analizeze raspunsurile trecatorilor la violenta recreate intr-o realitate virtuala, in care nu exista obstacole morale.
Astfel, realitatea virtuala ii poate permite lui Levine sa inteleaga mai bine coregrafia violentei decat o face acum, insa el este convins ca, in pofida panicii morale generate de violenta din Marea Britanie din ziua de azi, influenta maselor este in mare parte una benefica.
