Alegerile parlamentare din Republica Moldova au fost minate cu multă vreme înaintea desfășurării lor efective, treaba murdară fiind făcută de o armată semi-invizibilă, dar extrem de vocală, pe care Kremlinul nu încetează, de aproape 25 de ani, să o cultive și să o țină cu arma la picior.
Mafioți cu gulere scrobite, rețele paramilitare dezvoltate local, spioni, lideri de paie, politicieni cu ștate de plată secrete, falși exponenți ai societății civile sau mărturisitori de două ruble ai ortodoxismului putinist, cu toții compun, practic, avangarda „omuleților verzi”.
„Omuleții verzi” – armata adevărată și adaptată „nevoilor” recente, cu care Putin a defilat și-n alte teritorii „sfinte”, cel mai recent în Ucraina, o adunătură bine antrenată, gata să intervină în caz că aparatul mai sus descris va dovedi că nu poate plasa ireversibil Chișinăul pe orbita Moscovei.
Însă una dintre munițiile cele mai eficiente de care Kremlinul a dispus după pierderea puterii de către comuniștii lui Voronin a fost discursul (în cel mai bun caz) echivoc al unor politicieni „pragmatici” din Moldova.
Această specie a reușit în ultimii ani performanța de a-și confecționa de ochii Occidentului imaginea unei elite de pro-europeni „calculați”, concomitent cu înmulțirea drumurilor făcute în Rusia și a mesajelor diluate, transmise prin canalele media de acolo.
Cel mai elocvent, nocivitatea acestui gen de politicieni s-a măsurat în faptul că au injectat o ceață densă în spațiul public de peste Prut.
Cum?
Prin lansarea și apoi întreținerea cu hărnicie a unor teme false, totul cu un aer super-doct.
False, dar bine alese, căci scopul lor pare a fi în primul rând acela de a lipsi de orizont tocmai partea activă a opiniei publice moldovenești, natural orientată spre Vest, deci mai puțin receptivă la manipulările cu aer primitiv, propagate de Moscova la Chișinău.
Lipsa orizontului e ca un demon, te ia în stăpânire, te descurajează total.
False, dar bine alese, pentru că o altă funcție a unor asemenea teme pare a urmări inhibarea o dată în plus a nehotărâților – un grup compact care, într-o situație limită de genul celei care a apărut recent și la prezidențialele din România, ar putea da multe calcule peste cap.
Prin urmare, cum altfel decât falsă este ideea că Republica Moldova are scrisă în cartea destinului ei neutralitatea?
Cum altfel decît falsă este pretinsa axiomă, potrivit căreia de neutralitate „a beneficiat întreaga societate” moldovenească?
Premierul Iurie Leancă (lui îi aparțin inclusiv vorbele prinse mai sus între ghilimele) este unul dintre neobosiții promotori ai tezei neutralității Republicii Moldova.
De altfel, șeful Guvernului de la Chișinău, fost ministru de Externe, a făcut constant paradă de lipsa unei logici elementare în materie de orientare geopolitică și, implicit, de absența unui minim simț al istoriei.
Că a făcut-o în baza unei agende ascunse, de teamă sau din incompetență, vom afla probabil destul de repede.
Ultimul episod de acest gen s-a consumat cu doar trei zile înaintea parlamentarelor de la Chișinău, când tonul domnului Leancă a devenit chiar radical: "Mă pronunţ în mod clar pentru neutralitatea ţării. Nu vom adera la NATO şi vrem ca toţi partenerii noştri, atât din Vest, cât şi din Est, să ne respecte statutul neutru".
Mai mult: “Acest lucru înseamnă că în Republica Moldova nu ar trebui să mai existe prezență militară. Pledăm pentru neutralitate reală. Chiar și în realitatea de azi putem demonstra că de ea a beneficiat întreaga societate“.
Aruncate pe piață via Ria Novosti, declarațiile premierului moldovean capătă, mai ales în contextul actual, un contur destul de limpede.
În primul rând, nu și-ar fi imaginat nimeni că Republica Moldova poate adera la NATO peste noapte; sau că NATO ar fi pregătit să coopteze un asemenea stat într-un orizont de timp relativ scurt.
Însă cu atât mai puțin își poate imagina cineva că un eventual drum spre integrarea în alianță ar fi posibil, pe viitor, fără lăsa deschisă o asemenea fereastră
Prin urmare, ce serviciu îi face premierul Leancă propriei sale țări prin această atitudine, care e perfect convenabilă Rusiei lui Putin, dar deloc compatibilă cu șansele Moldovei de a menține 100% la temperaturi optime relația cu acest spațiu de valori și de securitate ce i-ar putea oferi la vremuri grele o umbrelă infinit mai largă și mai solidă decât are acum?
În fine, ce le oferă premierul moldovean concetățenilor săi care-și doresc o cu totul altă Moldovă decât cea săracă și fără orizont pe care au avut-o în ultimii aproape 25 de ani, atunci când trântește ușa direct în nasul NATO și, implicit, a Occidentului?
Exact, ce le oferă Leancă moldovenilor care îndrăznesc, în continuare, să aspire la o viață mai bună, dar și mai sigură?
Ce le oferă?
O prelungire pe termen nelimitat a conflictului înghețat care amenință să-i micșoreze în orice clipă teritoriul?
Sau o vulnerabilitate încă și mai adâncă a țării în fața cămătarului Gazprom, care o șantajează de câteva ori pe zi?
Sau poate o infinită insecuritate fermierilor moldoveni și companiilor din industria agro-alimentară, care sunt sugrumați, la fiecare toană a lui Putin, cu sfoara embargoului intempestiv pe exporturile lor în Federația Rusă?
“În realitatea de azi”, cum zice domnul Leancă, nu există “neutralitate reală”, ca să cităm tot din domnia sa.
„Neutralitatea reală” e o schijă de concept inventat de propaganda lui Putin, nu o realitate, nici măcar o posibilitate, cel puțin nu pentru Republica Moldova.
Poziția ei geografică, istoria sa recentă, ca și actualitatea generală, în care lumea civilizată se confruntă cu amenințarea reală a unui conflict la scară largă, îi obligă pe moldoveni să facă o alegere clară: Est sau Vest.
Nu există cale de mijloc, iar așa-zisa „neutralitate” predicată de premierul Iurie Leancă are un singur corespondent în vocabular, ca și în viața reală: captivitate.
Spuneam mai sus că unul dintre pericolele majore pentru Republica Moldova constă tocmai în faptul că lideri cu un aparent aer de pro-europeni lansează teme false, iar „neutralitatea reală” e una dintre ele.
Tocmai într-un moment în care dinamica vremurilor pe care le trăim îi obligă pe moldoveni să acționeze mai îndrăzneț ca oricând și să viseze mai mult ca niciodată, îndemnuri la inacțiune, precum cele rostite de Iurie Leancă, coboară deasupra tuturor o imensă perdea de fum.
De înecat cu substanțele-i toxice nu se vor îneca oameni precum Leancă, ci tot cetățenii moldoveni – cei de azi, dar și generația următoare; cei pro-Vest, dar și cei pro-Est.
Ucrainenii și-au dat seama de asta foarte târziu, fapt pentru are plătesc acum un preț scump. Totuși, chiar și acest preț rămâne unul mai mic decât ar fi putut fi dacă mai așteptau 2, 3, 5 sau 10 ani.
Din fericire pentru ei, cetățenii de pe tot cuprinsul Republicii Moldova au încă șansa de a se trezi în timp util și, astfel, de a achita o factură incomparabil mai puțin încărcată.
Ar face-o pentru ei, nu pentru România, nici pentru UE, SUA ori NATO.
De o alegere clară, între Vest și Est, depinde, practic, totul – de la cât de încărcată le va fi masa, până la siguranța națională.
