Academia Naţională de Informaţii a SRI intrat în atenţia presei, a opiniei publice acum doi ani, odată cu investigaţiile Emiliei Şercan privind o serie de plagiate comise în această instituţie, care indicau indubitabil că în această universitate furtul academic nu era un accident.
Devoalarea unui plagiat nu implică, însă, doar un om, mai ales când acesta are o funcție foarte importantă, implică şi o rețea din spatele plagiatorului, extinsă și pe orizontal, și pe vertical, puternică, influentă. Iar asta s-a văzut din reacţia instituţiei, a Sistemului.
Singura măsură luată după demascarea acestor plagiate a fost retragerea, de către CNATDCU, a titlului de doctor lui Gabriel Oprea – nu doar plagiator, ci şi coordonator de doctorate plagiate. Cei coordonaţi de el, ale căror teze de doctorat sunt susceptibile de plagiat, au făcut însă cereri de renunţare la titlul de doctor, deşi, legal, nu pot renunţa la el. Sistemul ne-a râs în nas şi i-a sprijinit. Astfel, în 10 martie 2016, Academia Naţională de Informaţii trimitea Ministerului Educaţiei cererile lui Radu Stroe, Daniel Moldoveanu, Romeo Raicu, Mihai Stănişoară, Bogdan Licu, Loredana Popescu (Neagu), Mihai Tudose, Neculai Onţanu şi Loredana Diaconescu (Radu), majoritatea, coordonați de Gabriel Oprea. Iar pentru acest lucru, invoca prevederile unei ordonanțe neaplicabile: OUG 9/2014, de modificare a Legii Educaţiei 1/2011.
În vara aceluiaşi an, Sistemul îi râdea în nas şi ministrului Educaţiei, Mircea Dumitru. În iulie 2016, acesta solicita public universităţii SRI să aleagă între a cere CNATDCU retragerea titlurilor de doctor pentru cei nouă sau a-şi asuma aceste lucrări ca fiind corecte din punct de vedere al standardelor academice. Academia Naţională de Informaţii a ignorat acest apel public.
În octombrie 2016, la conducerea Școlii Doctorale a Academiei Naţionale de Informaţii a fost numit prof. univ. dr. Adrian Ivan, de la Universitatea „Babeș-Bolyai“, din Cluj-Napoca. „Eu vin să construiesc o şcoală naţională de excelenţă a intelligence-ului din România“, declara el, la scurt timp după numire, Revistei Intelligence, a SRI. Aducând în discuție și rebranduirea, restartarea școlii doctorale și o analiză a tezelor de doctorat: „Voi solicita Comisiei de Etică să facă o analiză serioasă a lucrărilor susţinute. Vom vedea dacă sunt plagiate sau nu“. Nu s-a mai auzit nimic. Nici măcar despre cele nouă teze susceptibile de plagiat, care ar putea fi doar un vârf al icebergului imposturii.
În primăvara acestui an, am solicitat Academiei SRI să comunice măsurile luate în cazul celor nouă. Pentru a-și justifica lipsa vreunei măsuri, a invocat, din nou, prevederi ale OUG 4/2014, deşi nu aveau fundament legal, pentru că nici procedura de renunțare la titlul de doctor, nici cea privind anularea actului administrativ constatator al titlului științific nu au fost aprobate prin ordin de ministru. În plus, în octombrie 2016, CCR a decis că Legea pentru aprobarea OUG nr. 4/2016, privind modificarea şi completarea Legii educaţiei nr. 1/2011, este neconstituţională.
Numirea prof. univ. Adrian Ivan la vârful Şcolii Doctorale a Academiei Naţionale de Informaţii ridică şi ea semne de întrebare. Pentru că s-a făcut fără ca dl Ivan să fie conducător de doctorate la şcoala respectivă, aşa cum cere Codul Studiilor Universitare de Doctorat, adică HG 681/28 iunie 2011. Apoi, numirea s-a făcut, deşi funcţia aceasta este echivalenta celei de director de departament, funcţie pe care Adrian Ivan o ocupă la o altă universitate, respectiv la Universitatea „Babeş-Bolyai“, din Cluj-Napoca. Pentru aceasta instituţia a recurs la un artificiu: a evitat folosirea titulaturii de director de şcoală doctorală (aşa cum e prevăzută de lege), inventând o funcţie nemenţionată în nicio lege: coordonator ştiinţific al şcolii doctorale. Academia SRI nu este, însă, la primul derapaj. În 2008, scrie Emilia Şercan, în Fabrica de doctorate (Humanitas, 2017, p. 12), Gabriel Oprea devenea profesor şi conducător de doctorate la această instituţie, după ce „s-a transferat ilegal de la Academia de Poliţie la Academia SRI, deşi Legea Educaţiei interzicea mutarea de la o universitate la alta, fără concurs. Nimeni nu a îndrăznit să reclame ilegalitatea, ba mai mult, Senatul ANIMV i-a dat un aviz de transfer, deşi acest document nu era prevăzut în legislaţie“.
Revenind la situaţia de acum, de la vârful Şcolii Doctorale a SRI: de câteva luni de zile încerc să obţin răspunsuri clare la această stare de fapt, să mi se comunice în ce lege apare această funcţie, să mi se confirme sau infirme indubitabil starea de incompatibilitate, să mi se comunice de ce Academia SRI nu l-a încadrat ca director (eventual interimar) de şcoală doctorală şi a recurs la artificii lingvistice. Am dat doar peste refuzuri de a răspunde la întrebările formulate, peste încercări de muşamalizare şi peste minciuni instituţionale (unele, prin omisiune). Din partea SRI, a universităţii SRI, din partea Agenţiei Naţionale de Integritate – condusă de un absolvent al ANI a SRI – şi din partea Ministerului Educaţiei, via Direcția Generală Învățământ Universitar – condusă de un profesor universitar din Cluj.
Aşa că situaţia e aceeaşi. La fel, cea a doctorilor suspectaţi de plagiat, care au vrut să renunţe la titlu şi ale căror lucrări Academia Naţională de Informaţii refuză să le analizeze în Comisia de Etică. Şi, probabil, va rămâne neschimbată. Mai ales că, cel puţin doi ani, nu se va face nici evaluarea şcolii doctorale devenite, o citez din nou pe Emilia Şercan, “unul dintre simbolurile fraudei academice“. Amânarea evaluării şcolilor doctorale a fost o prioritate a noului ministru al Educaţiei, Liviu Pop, care, în primul său mandat, pentru a-şi albi şeful plagiator, pe Victor Ponta, mersese până la desfiinţarea CNATDCU, în ziua în care instituţia se pregătea să dea public verdictul de plagiat în cazul tezei de doctorat a d-lui Ponta.
Cum spuneam, Sistemul ne râde în nas. Din nou.
