Dorinţa celor care au în proprietate apartamente de bloc de a mări suprafaţa lor utilă nu-şi găseşte rezolvarea decât în recuperarea suprafeţelor exterioare cum sunt balcoanele sau logiile.
Aceasta este o soluţie cvasiprezentă în domeniul reamenajărilor, ea neputând fi însă aplicată în toate structurile arhitectonice. Materialele constituente ale pereţilor exteriori, poziţionarea balcoanelor sau logiilor, precum şi dimensiunile şi forma lor sunt factori care condiţionează integrarea acestora în aria utilă a locuinţei.
Investiţia financiară presupusă de o lucrare de acest fel este una destul de mare pentru a merita o cumpănire judicioasă asupra utilităţii ei. Cazul ideal care facilitează o asemenea decizie este cel în care balconul se desfăşoară pe întreaga latură a unei încăperi, iar peretele exterior este din cărămidă, fără să facă parte din structura de rezistenţă a imobilului. O asemenea situaţie permite o integrare completă a suprafeţei balconului, ea contribuind semnificativ la creşterea spaţialităţii camerei respective.
Dacă aţi luat o asemenea decizie cu privire la balconul apartamentului dumneavostră, trebuie să fiţi foarte atenţi la lucrările propriu-zise de termo şi hidroizolaţie, deoarece zona va deveni vulnerabilă la factorii exteriori. În cazul în care balconul de la etajul superior nu este închis, va trebui ca planşeul care îl separă de balconul dumneavostră să fie hidroizolat corespunzător. Operaţia trebuie făcută pe pardoseala balconului de la etajul superior şi, pe lângă lucrările de hidroizolaţie, trebuie să cuprindă şi realizarea unui sistem sigur de drenare a apei, mai ales la extremităţile planşeului.
Pentru exemplificare, am ales semilogia situată în zona dormitorului unui apartament interbelic. Vechimea imobilului a fost un factor în plus pentru executarea unor lucrări de calitate.
Înainte de începerea lucrărilor propriu-zise a fost eliminată fereastra dintre bucătărie şi balcon. În acelaşi timp a fost înlăturată şi uşa care asigura trecerea între cele două zone.
Etape de lucru:
1. În prima etapă au fost montate ferestrele termoizolante care închid semilogia. Lucrarea s-a făcut în aşa fel încât a fost eliminat orice risc de formare a punţilor termice.
2. Prima suprafaţă izolată a fost pardoseala. Pe ea a fost aplicat un strat de polistiren extrudat cu grosimea de 3 cm. Peste el a fost turnată şapă din ciment şi nisip într-un strat de 5 cm.
3. La nivelul plafonului, parapetului şi pereţilor a fost construit un schelet metalic din profile UW30 şi CD60. Acesta a fost fixat pe suprafeţe de bază la o distanţă de 10 cm.
4. În acest spaţiu, de 10 cm, a fost introdusă vată minerală de sticlă. Aceasta a fost bine presată în aşa fel încât nu au rămas spaţii goale în zona izolată.
5. Pe scheletul metalic au fost fixate, cu şuruburi autofiletante, plăcile din gips-carton. În ele au fost practicate orificii pentru montarea conductelor de tur şi retur ale caloriferului.
6. Toate zonele de îmbinare au fost armate şi chituite. După ce chitul s-a uscat, acesta a fost şlefuit pentru a fi pregătit de finisare. În acest scop, a fost folosită vopsea lavabilă de culoare albă.
