Parlamentarii PDL au promovat cu succes o lege privind „parteneriatul dintre stat şi culte în domeniul serviciilor sociale„.
Practic, legea deschide robinetul banilor de la buget înspre Biserică: opera caritabilă şi socială a Domnului, prin intermediul lumesc al Bisericii, se va împlini acum din banii contribuabililor. Preşedintele Băsescu a spus că se mai gândeşte dacă promulgă legea, însă a amânat brusc întâlnirea de azi cu organizaţiile care contestă acest aparent cadou făcut de stat Bisericii.
Ioan Botiş, ministrul Muncii, cel care ar urma să cotizeze banii pentru opera caritabilă a Bisericii, nu vede cu ochi răi iniţiativa, însă spune că deocamdată nu are bani de aşa ceva. În acelaşi timp, mai multe organizaţii contestă legea, spunând că, dincolo de crearea unei concurenţe neloiale în domeniul serviciilor sociale, statul pare să-şi oficializeze un instrument de mobilizare electorală pentru 2012: Biserica.
Botiş: „Pe banii statului e simplu să faci asistenţă socială”
„Pentru anul în curs, nu avem prevederi bugetare pentru această lege”, ne-a declarat Ioan Botiş, ministrul Muncii. Conform noii legi, ministerul pe care îl conduce ar urma să finanţeze în proporţie de până la 80% proiectele sociale şi de caritate pe care le propun cultele. Ministrului nu i se pare nimic în neregulă cu această asociere aproape contractuală dintre stat şi Biserică: „PDL este un partid cu o puternică componentă creştin-democrată. Noi derulăm şi acum foarte multe programe pentru asistenţă socială, prin ONG-uri şi biserici”. Ministrul Botiş recunoaşte fără reticenţă: „S-a dorit instituţionalizarea relaţiei dintre Biserică şi stat. Cu cât mai mulţi actori pe zona asistenţei sociale, cu atât mai bine”.
Totuşi, Ioan Botiş are şi nemulţumiri, aşteptând o implicare mai mare din partea celor care se ocupă cu asistenţa socială, implicit Biserica: „Pe banii statului e foarte simplu să faci asistenţă socială. Ar trebui să avem o participare mult mai consistentă din partea celor implicaţi. Ar fi corect să se implice şi financiar mai puternic. Consider extrem de important voluntariatul, care în România nu este deloc dezvoltat”. Întrebat cum i se pare implicarea financiară a Bisericii, care conform noii legi poate fi de doar 20% (sau mai mult), Botiş ne-a răspuns sec: „E un prim pas”.
IPP: „Nu vrem să ne imaginăm cum se vor da banii în anul electoral 2012″
Cultele reprezintă doar 4% din totalul furnizorilor de servicii sociale, acreditaţi oficial la Ministerul Muncii, ne-a explicat Elena Iorga, director de programe al Institutului de Politici Publice (IPP): „S-a creat deci o lege care instituţionalizează o excepţie”. Aceasta ar fi însă cea mai mică dintre problemele pe care le ridică noua lege. „Nu vreau să-mi imaginez cum se vor da banii de la bugetul de stat pentru programele caritabile prevăzute de lege, în anul electoral 2012. Credem că s-au creat premisele pentru o apropiere excesivă între doi actori foarte importanţi în mobilizarea electorală„, arată Elena Iorga care este marea problemă a acestei legi.
Filozofia frăţiei dintre Biserică şi stat a devenit ceva obişnuit în România, unde salariile ierarhiei preoţeşti sunt reglementate în legea salarizării, ca leafa oricărui bugetar. Totuşi, statul ajută Biserica să fure startul în competiţia cu ONG-urile sau asociaţiile din domeniul serviciilor sociale, care ar trebui să fie liberă, crede Elena Iorga. „Suntem primii care spunem că Biserica ar trebui să-şi asume un rol mai puternic în zona socială, dar pentru asta nu trebuie să se folosească de bani de la bugetul de stat. Lucrurile acestea se pot face prin alte mecanisme, la nivelul comunităţii locale„, spune reprezentanta IPP.
În mod bizar, spun reprezentanţii IPP, o întâlnire care trebuia să aibă loc astăzi, între preşedintele Traian Băsescu şi ONG-urile care contestă noua lege, a fost amânată de preşedinte. Duminică, Traian Băsescu ar fi atenţionat membrii PDL că va cântări atent legalitatea şi oportunitatea promulgării unui astfel de act normativ.
Proiectele Bisericii pe banii statului nu trebuie să discrimineze religios
Noua lege prevede că „programele iniţiate de culte pentru dezvoltarea şi derularea de servicii sociale şi acţiuni caritabile, precum şi pentru formarea şi instruirea corpurilor de voluntari care activează în domeniul asistenţei sociale”, pot fi finanţate din fondurile publice. În schimb, bisericile trebuie să cofinanţeze cel puţin 20% din valoarea aprobată a proiectului. Motivaţia legii ar putea suna ciudat într-un stat constituţional laic: „încurajarea şi dezvoltarea rolului cultelor în (…) promovarea unei vieţi active şi sănătoase, a comportamentului civic şi altruist şi a participării cetăţenilor în toate aspectele socio-economice şi culturale ale comunităţii”.
Legea prevede că managementul proiectelor propuse de Biserică trebuie să fie separat de cel al serviciilor religioase. Accesul la fondurile bugetare trebuie făcut cu agurarea „liberei concurenţe”şi cu posibilitatea participării pentru toate cultele. Este cunoscut însă faptul că Biserica Ortodoxă Română domină fără drept de apel restul cultelor oficiale, în relaţia financiară cu statul. De asemenea, „activităţile desfăşurate în baza prezentei legi nu pot constitui mijloc de atragere la vreun cult al beneficiarilor de servicii”.
Legea mai prevede că administraţia publică locală poate fi parte la programele iniţiate de culte „prin participare cu resurse financiare şi/sau umane, punerea la dispoziţie de terenuri, clădiri etc., stabilite prin contractele de parteneriat încheiate în condiţiile legii”. Programele pentru care statul va da bani Bisericii ar urmsă aibă drept beneficiari copii aflaţi în dificultate, persoane cu dizabilităţi, vârstnici cu venituri mici sau persoane, familii şi comunităţi „în sărăcie severă şi risc de marginalizare socială”.
Patriarhia Română nu a putut fi contactată pentru un punct de vedere.
