Oricât am încerca să evităm întâlnirile de gradul III cu funcţionarii de la fisc, vine o zi când fiecare dintre noi trebuie să ia drumul ANAF-ului. Indiferent care este motivul.
Chiar dacă majoritatea declaraţiilor pot fi transmise online, din cauza programului informaţional neperformant al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală informaţiile nu sunt repartizate corect. Sau au greşit o cifră şi trebuie să depui o declaraţie de rectificare. Sau ai primit nu ştiu ce înştiinţare, tot de la stat, că trebuie să faci dovada unor plăţi în funcţie de venituri. Cum spuneam, oricine este dator cu un drum la ANAF. Cel puţin o dată pe an. De regulă, în luna mai, când trebuie depuse declaraţiile de venit.
Înainte să te interesezi de care Administraţie Financiară aparţii, e bine de ştiut că angajaţii ANAF, ca orice funcţionari publici, au un program mai aparte. Dacă omul de rând începe munca la 9:00 şi termină în jur de 18:00, bugetarii de la fisc încep la 8:30 şi termină la 16:30. Mai puţin o zi din săptămână, la alegerea conducerii, când lucrează până la ora 18:30. Apoi, trebuie să iei în calcul şi pauzele de masă, care sunt sfinte în rândul bugetarilor. Nu care cumva să le iei mâncarea de la gură, că ţi-ai tăiat singur craca de sub picioare.
Încă un amănunt important: ca să te duci la ANAF trebuie să-ţi iei liber de la muncă. Ar fi interesant de calculat cât pierde economia românească pentru fiecare angajat care trebuie să lipsească cel puţin o zi de la serviciu pentru orice problemă pe care o are din cauza birocraţiei excesive. Din păcate, doar aşa ai timp să stai la toate cozile interminabile de la ghişeele instituţiilor statului, cozi la care te trimit funcţionarii agenţiei fiscale. Doar nu credeai că te duci la Administraţia Financiară şi gata!
Întâlnire de gradul III
Te trezeşti la o oră care să-ţi permită să fii la destinaţie în jur de 8 jumate şi ajungi în faţa Administratiei Financiare. Înainte să deschizi uşa, tragi aer în plămâni. Ar trebui să ştii ce te aşteaptă, dar niciodată nu e la fel, căci motivele frustrărilor sunt multe… Pe de altă parte, n-o fi dracul atât de negru că doar, de cele mai multe ori, te duci să dai bani statului, nu să iei. Şi nimeni nu se dă înapoi de la luat. Nimic mai greşit. Grimasele funcţionarelor de la ANAF te fac sa te simţi prost chiar şi cand ai toată disponibilitatea să fii un contribuabil cinstit.
Şi intri. Evident, coadă. „Now we wait”, vorba englezilor. Şi aştepţi, şi aştepţi, te uiţi pe pereţi, apoi la coadă, iar pe pereţi, după care te loveşti de anunţul pe care scrie „În acest serviciu nu se primesc ‘atenţii'”. Iniţial, te amuzi, după care te apucă sila.
Funcţionarii publici de la ANAF nu primesc atenţii!!! Păi nici n-ar trebui în contextul în care lucrează opt ore pe zi din care se scade o oră pauză de masă şi ajung la şapte ore lucrate, au liber sâmbătă şi duminică, au liber de sărbătorile legale, au parte de prime, sporuri şi multe alte privilegii doar pentru că lucrează la stat.
Prima coadă, a doua, a treia…
Într-un final, îţi vine rândul. Încerci să ai un contact vizual cu funcţionara din faţa ta, dar e mult prea ocupată pentru aşa ceva. Aşa că îi spui, direct, de ce ai venit. Ghinion. S-a schimbat ghişeul. Trebuie să stai la altă coadă. Din nou aştepţi… Într-un alt final, afli cam ce trebuie să faci. Nu de la tanti de la ghişeu, că ea oricum nu ştie să-ţi răspundă, ci de la oameni pe care îi suni şi care, deşi nu lucrează la ANAF, te lămuresc.
Funcţionarii ăştia de care ne lovim la orice pas, fie că sunt de la ANAF sau nu, nu sunt altceva decât nişte oameni care mută documente şi bani dintr-un loc în altul. Ar trebui să se poarte decent şi să le dea oamenilor informaţiile pentru care au venit pe un ton normal. Fără ţipete, fără replici de mahala, fără răspunsuri de genul „Nu ştiu”. Dacă sunt acolo, înseamnă că trebuie să-şi facă treaba pentru care sunt plătiţi din bani publici, adică din banii mei, ai tăi… Altfel, afară.
Iar când citeşti carta contribuabilului, te apucă râsu-plânsu: „A respecta legea fiscală este una dintre îndatoririle civice esenţiale. Serviciile publice devin posibile datorită plăţii impozitului. Administraţia fiscală este în serviciul colectivităţii, adică în serviciul fiecărui cetăţean în parte. Formată din funcţionari competenţi şi disponibili, ea îşi asumă misiunea sa de serviciu public, înregistrează progrese importante în ceea ce priveşte calitatea serviciului şi relaţia cu contribuabilul. Dezvoltarea civismului fiscal presupune o relaţie responsabilă între cetăţean şi funcţionarul fiscal. Simplitatea, respectul şi echitatea trebuie să orienteze acţiunea Administraţiei fiscale”. Poate că există şi funcţionari care dau rabat de la „regulă”, dar eu nu i-am întâlnit. Cel puţin, nu încă.
„This is the beginning of a beautiful friendship”
După atâta stat la coadă, obţii informaţia esenţială: ai nevoie de x documente xeroxate şi de timbre fiscale. De unde le iei? De undeva indicat de tanti de la ghişeu, unde un timbru fiscal de 2 lei costă 14 lei, sau de la Poştă, unde un timbru fiscal de 2 lei costă dublu… Iar dacă alegi Poşta, asta înseamnă o altă coadă, care nu e ultima.
Trebuie să te întorci la ANAF cu toate documentele şi să le depui. Dacă toate lucrurile merg bine, revii peste o săptămână şi ridici fişele de care ai nevoie. În cazul în care aveai nevoie de ANAF doar pentru documente-dovezi pentru alte instituţii, bătaia de joc de la ghişee se va prelungi. Evident, pe banii şi pe timpul nostru.
