Ruşii au trimis la Paris un fost general KGB pentru a convinge un fost agent CIA că ei au încercat să-i urmărească pe asasinii fostului ofiţer KGB Alexandr Litvinenko, dar au fost împiedicaţi de britanici.
Litvinenko a murit pe 23 noiembrie 2006 intoxicat cu poloniu 210, un izotop radioactiv rar care nu se produce decât în Rusia şi este comercializat sub supravegherea strictă a serviciilor de informaţii. O telegramă secretă a ambasadei americane din Paris publicată de WikiLeaks descrie o cină între ambasadorul pentru contraterorism Henry Crumpton – o legendă a CIA – şi general-colonelul KGB Anatoli Safonov, în care acesta din urmă i-ar fi spus colegului său american că „autorităţile ruse din Londra‘‘ i-ar fi cunoscut şi chiar i-ar fi urmărit pe cei care au transportat substanţa radioactivă în Marea Britanie, dar britanicii le-ar fi spus că au situaţia sub control chiar înainte de producerea crimei. Mai mult, Safonov a folosit asasinatul drept exemplu despre cât de gravă este ameninţarea traficului cu substanţe radioactive şi cât de importantă rămâne cooperarea ruso-americană. Telegrama este datată 6 decembrie, după ce autorităţile britanice au descoperit că Litvinenko a fost otrăvit cu poloniu 210.
Litvinenko a declarat cu puţină vreme înainte să moară că pe 1 noiembrie se întâlnise cu doi agenţi KGB, Andrei Lugovoi şi Dmitri Kovtun, care i-au strecurat poloniul în ceai. În aceeaşi zi i s-a făcut rău şi trei săptămâni mai târziu a murit. Vina lui Litvinenko? Era un apropiat al magnatului Boris Berezovski (duşman declarat al lui Vladimir Putin) şi scrisese două cărţi în care acuza serviciul secret rus FSB (fost KGB) că a orchestrat atacurile cu bombă în blocuri de locuinţe din septembrie 1999 pentru a-i asigura alegerea în funcţia de preşedinte lui…Vladimir Putin şi că a asasinat-o pe jurnalista Anna Politkovskaia. Britanicii au cerut extrădarea lui Lugovoi, dar ruşii au refuzat, iar acesta este acum deputat în Duma de Stat din partea partidului lui Vladimir Jirinovski.
O altă telegramă descrie o întâlnire tot la Paris între Daniel Fried, pe atunci adjunct al secretarului de stat pentru afaceri europene, şi un consilier prezidenţial francez. Dacă francezul era dispus să creadă că asasinatul ar fi fost comis de elemente scăpate de sub control din serviciile ruse, Fried a replicat că în Rusia lui Putin asemenea elemente nu există. Potrivit diplomatului american, încrederea ruşilor în ei înşişi crescuse atât de mult încât „deveniseră aroganţi‘‘.
