29.3 C
București
joi, 16 septembrie 2021

Cum a fost ridicată statuia lui Mihai Viteazu

Memoria domnitorului român este omagiată prin intermediul unei statui ecvestre

 

De la înălţimea celor şapte metri ai săi,  statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul domină piaţa care îi poartă numele. Soclul pe care este aşezat voievodul unificator de neam şi ţară, este înalt de 4,7 metri şi a fost amplasat pe o platformă prevăzută cu trei rampe de acces. Platforma este decorată cu basoreliefuri, în care sunt redate secvenţe din luptele purtate de către voievodul Mihai Viteazul cu otomanii, precum şi momentele care marchează Unirea Moldovei şi a Transilvaniei cu Ţara Românească.

 Sub stemă se află o inscripţie, având următorul text: „Mihai Viteazul, 1593-1601, Domnul Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei”. Monumentul, inaugurat în anul 1967,  este opera sculptorului Marius Butonoiu.

Prin 1999, pe aleea care duce la statuia domnitorului, la capătul aleii, dinspre strada George Bariţiu, la intersecţia cu strada Regele Ferdinand I, vizavi de Palatul Babos şi Palatul Széki, a fost amplasată o torţă, în memoria lui Mihai Viteazul. Torţa respectivă are forma unui trunchi de piramidă. De pe pătratul bazei mari, pornesc cele patru laturi înclinate, conturând, la partea superioară, pătratul bazei mici în care este încastrat un arzător de gaz, de formă circulară. Pe faţa trunchiului de piramidă, dinspre Monumentul lui Mihai Viteazul se află inscripţia „In Memoriam”, iar pe faţeta diametral opusă, este încrustat un citat remarcabil al marelui voievod: „atâţia ani am stat împotriva turcilor cu oamenii mei şi cu puţinul ajutor al ţării mele, necruţând sângele nostru pentru Ardeal care fiind sub apărarea mea, întru nimic n-a cunoscut nici o pagubă şi este întreg”. Torţa a fost aşezată la iniţiativa ex-primarului Gheorghe Funar, primar al Clujului în acea vreme, şi este opera sculptorului Paul Eugen.

Două monumente pentru un singur voievod

Aşadar, cele două monumente sunt un omagiu adus celui care, potrivit lui Nicolae Iorga, „cunoscând bine toate rosturile neamului său, neputând rămâne nesimţitor la râvnirile Românilor spre o unitate”, a realizat, pentru prima dată în istoria României, unirea tuturor românilor, într-o singură ţară.

Istorie de excepţie

Născut în 1557, Mihai Viteazul a devenit domn al Ţării Româneşti în toamna anului 1593, fiind simultan domnitor al Transilvaniei între 1599 şi 1600, precum şi domn al Moldovei în 1600.

Confruntându-se cu marile puteri ale vremii – otomanii, Habsburgii, polonii – Mihai Viteazul a înfăptuit ceea ce nici unul din înaintaşii săi nu izbutiseră, realizând – pentru scurt timp -independenţa dublată de unitatea naţională.

Biruitor la Călugăreni, Târgovişte şi Giurgiu, iar apoi la Şelimbăr şi Guruslău, sfidând puterea armatelor otomane şi pe cele ale lui Andrei Báthory, principele Transilvaniei şi suzeranul Ţării Româneşti, precum şi oştile polone în Moldova, Mihai Viteazul devenea „Restitutor Daciae”, potrivit menţiunilor izvoarelor contemporane, care recunoşteau astfel, în mod indirect, identitatea spaţiului dacic cu cel al etnogenezei românilor.

La 1 noiembrie 1599, Alba Iulia a devenit capitala tuturor românilor, domnitorul aducând sub stăpânirea lui „şi hotarul Ardealului, pohta ce-am pohtit, Moldova, Ţara Românească!”.

Numele şi figura lui Mihai Viteazu sunt şi vor fi păstrate în moştenirea sacră a românilor de pretutindeni.

Referindu-se la Mihai Viteazul, Grigore Tocilescu scria: „Mihai a rămas pururea eroul naţional al tuturor românilor, simbolul de unire al fraţilor despărţiţi de vitregia soartei şi de vecinii cotropitori”.

În opinia lui Dimitrie Onciu, „Mihai a devenit pentru generaţiile viitoare, reprezentantul măreţului ideal al unirii. El a căzut jertfă pentru ca să adeverească cuvântul: nici o idee nu va învinge fără sacrificiul suprem”.

„A-l uita pe Mihai Viteazul” – consemna  Nicolae Iorga – „acum şi întotdeauna, ar fi să ne uităm pe noi înşine, să părăsim menirea noastră”.

În ziua de 16 august 1601, Mihai Viteazul, în fruntea oastei sale, a pornit spre Turda, unde şi-a stabilit tabăra. Acolo, în dimineaţa zilei de 19 august, a fost asasinat mişeleşte din ordinul Împăratului Rudolf al II-lea, de către  generalul Gheorghe Basta.

Corpul lui Mihai Viteazul a rămas la Câmpia Turzii, iar capul său fost înmormântat la Mănăstirea Dealu aflată în apropiere de Târgovişte.   

Ultima oră
Pe aceeași temă