Premierului român i s-au trecut până acum cu vederea în cancelariile vestice derapajele de început, cu gândul că e tânăr, că are timp să-şi îndrepte greşelile şi că oricum are vederi mai democrate decât Crin Antonescu, liderul liberalilor, cealaltă opţiune pentru conducerea României.
Paharul s-a umplut, însă, după ce USL a votat modificarile aduse Codului Penal, pentru legiferarea conflictului de interese şi protejarea parlamentarilor în cazurile de corupţie, dar mai ales după ideea PSD de a propune o lege a amnistiei şi graţierii, care să-i salveze în primul rând pe toţi amicii politici ai premierului de la închisoare, lege care i-ar elibera, în acelaşi timp, nu doar pe toţi hoţii, ci şi pe hackerii de profesie, unii dintre ei aflaţi în atenţia serviciilor americane după ce au spart servere ale unor instituţii importante din SUA.
Pentru Statele Unite e important ca România, ţara în care va funcţiuna scutul împotriva rachetelor balistice finanţat de americani, să fie stabilă din punct de vedere politic şi să respecte normele statului de drept. Nu poţi lăsa arme sofisticate pe mâna unora care vor să-şi facă propria justiţie, care schimbă legile în funcţie de interese de grup sau care vor să aibă în paralel un parteneriat strategic cu SUA şi unul cu China.
Victor Ponta încearcă de altfel să se eschiveze de la întâlnirea cu delegaţia diplomaţiei americane, condusă de unul dintre cei mai influenţi oameni ai Departamentului de Stat, Victoria Nuland, care va veni la Bucureşti la sfârşitul acestei săptămâni pentru a discuta, printre altele, despre “eforturile de consolidare a statului de drept”. Probabil că premierului român îi va fi greu să explice principalului aliat al României multe dintre acţiunile sau poziţiile sale, inclusiv declaraţia prin care afirmă că “din punct de vedere politic, cazul Adrian Năstase este perfect comparabil cu cazul Iulia Timoşenko”.
Atunci când l-a comparat pe Năstase cu Timoşenko, premierul român nu a crezut că-l transformă pe profesorul său într-un mit sau într-o victimă internaţională, dar a sperat că în acest fel îi va putea intimida pe judecătorii care se pronunţă în marile dosare de corupţie, pentru a-i descuraja, pentru a-i face să înţeleagă că epoca politicienilor corupţi care ajung la închisoare s-a încheiat, odată cu a doua condamnare a părintelui său spiritual. Nu este prima dată când Victor Ponta transmite acest mesaj de “stop-joc” al luptei anticorupţie, acum când dosarele “peştilor mari” se apropie final.
Premierul ştie că susţinerea lui pe mai departe de către “poporul PSD” şi de către televiziunile mogulilor prieteni depinde de capacitatea sa de a opri dosarele procurorilor anticorupţie, de a lăsa Agenţia Naţională Integritate fără obiectul muncii şi de a-i face pe judecătorii Înaltei Curţi să dea înapoi. Victor Ponta nu înţelege, însă, că politica lui de destructurare justiţiei îl va izola de lumea civilizată, că nici Bruxelles-ul, nici Washingtonul nu vor accepta ca partener un lider politic care pentru a-şi păstra funcţia se transformă în avocatul corupţilor.
Mizele premierul sunt prea mici pentru a deveni un om de stat, iar credibilitatea lui a fost consumată de prea multele promisiuni făcute în capitalele occidentale, dar neonorate niciodată. De aceea e greu de crezut că Victor Ponta va mai avea vreo dată susţinerea SUA şi Uniunii Europene, care aşteaptă apariţia unui nou candidat la prezidenţiale pe care să conteze cu adevărat în 2014.
