Problemele economice ale Europei se răsfrâng din ce în ce mai mult şi asupra instituţiilor culturale dependente de finanţarea statului, după cum relatează cotidianul american The New York Times. După ce statele cele mai grav afectate de criză – Grecia, Portugalia, Spania şi Irlanda – au fost nevoite să reducă radical subvenţiile pentru cultură, astăzi şi unele ţări care păreau să fi traversat relativ nevătămate furtuna financiară care a lovit continentul au decis că nu mai pot ocoli tăierea bugetelor dedicate culturii. Astfel, guvernul olandez a decis să reducă, din 2013, cheltuielile pentru cultură cu 25% – sau 265 milioane dolari, în timp ce impozitarea biletelor la evenimente culturale va creşte de la 6% la 19% (cinematografele, competiţiile sportive, circurile şi grădinile zoologice sunt însă excluse de la această măsură). În schimb, în Germania şi Franţa au crescut bugetele pentru anumite programe culturale care promovează imaginea ţării în lume (în special industria filmului).
ICR New York, nevoit să îşi caute sponsori
În Olanda, măsura guvernului a creat panică în rândurile managerilor culturali. Dacă instituţiile mari, cum ar fi Rijksmuseum, Muzeul Van Gogh sau orchestra Concertgebouw vor fi probabil mai puţin afectate, companiile artistice experimentale şi de avangardă vor avea mult de suferit: „Va fi un tsunami”, este de părere Sophie Lambo, directorul Teatrului Internaţional de Dans din Amsterdam, citată de New York Times – iar coregrafa Ivana Müller crede că „multe trupe bune vor dispărea pentru că nu se pot autofinanţa”.
Criza afectează şi genul lucrărilor create şi prezentate; astfel, Nigel Redden, directorul festivalului cultural organizat de Lincoln Center din New York, observă că „mulţi dramaturgi scriu piese cu trei personaje în loc de opt – şi dacă eşti compozitor, preferi poate să scrii pentru un cvartet decât pentru o orchestră sinfonică”. Un caz exemplar este cel al operei „Emilie”, a finlandezei Kaija Saariaho – care nu are decât un personaj.
Unele dintre instituţiile culturale europene care activează la New York au decis să caute sponsorizări ale instituţiilor americane, relatează New York Times. Exemplul oferit este cel al Institutului Cultural Român, al cărui Festival al Filmului Românesc (care, după cum consideră cotidianul american, „a făcut multe pentru promovarea noului val de regizori şi actori”) a fost prezentat anul trecut în cooperare cu Societatea de Film a Lincoln Center. Corina Şuteu, directoarea ICR New York, declară pentru New York Times că „în comparaţie cu acum cinci ani, nici nu ne mai gândim să organizăm evenimentele de unii singuri. Brusc, trebuie să devii creativ, să îţi cauţi parteneri americani, europeni sau chiar de pe alte continente. Nu numai eu procedez astfel – ci şi toţi colegii mei”.
Germania discută „înjumătăţirea” culturii
O carte-manifest, intitulată „Infarctul Culturii”, a iscat recent o dezbatere aprinsă în Germania; autorii, patru manageri culturali, sunt de părere că în ţara lor există prea multă cultură elitistă, care nu se adresează decât unui public foarte restrâns. Totodată, autorii constată că numărul de instituţii culturale este enorm – şi propun o măsură radicală: reducerea acestora la jumătate. Acest lucru, consideră ei, ar duce atât la o creştere considerabilă a bugetelor instituţiilor care vor supravieţui, cât şi a calităţii producţiilor acestora. Mulţi artişti s-au arătat indignaţi de propunerea celor patru autori – însă unele dintre argumentele acestora sunt greu de combătut: astfel, oraşul Berlin, aflat de ani de zile la un pas de faliment, îşi permite luxul de a subvenţiona trei opere municipale. Rămâne de văzut pentru câtă vreme.
