Zic sutii care au scapat din arestul politiei, frecandu-si multumiti mainile dezlegate de la calorifer si topaind veseli dupa ce au luat cateva peste talpi, asa, in amintirea vremurilor trecute, ca exista prin zona demilitarizata a militienilor unul care si-a tras o ditamai casoaia cu p plus x nivele, de trebuia sa iti suni nevasta pe ciololar ca sa iti faca dimineata ceva de mancare. Si, intr-o vreme, prinzand de stire mai-marii eroului nostru, care avea si ceva grad de sef si nu facea deloc pe Umilu, l-au parat la o comisie care nu avea altceva de facut decat sa verifice cam in ce mod si-a agonisit el averea, de poate sa faca atatea bazaconii.
Iar Umilu a adus hartii peste hartii, de la chitante pe care si-a luat papuci pana la bonuri de alimentara, de la martori care jurau ca parintii, tot motii saraci, ii trimit si lui de-ale gurii, pana la cumparatorii masinilor pe care le tot schimba sunt cei care i-au adus si lui oleaca de bunastare. Numai ca, luata de valul hartiilor, comisia a cam uitat sa intrebe si subordonatii. Dom'le, cum e cu Umilu asta? Ati lucrat la casa lui? Ati oprit in trafic ceva sefi de balastiere sau de benzinarii care l-au sunat si ati primit perdafu' ca de ce nu sunteti orientati? Pai ce, credeati ca asa se face o casoaie pe bani putini? Hai sictir.
Pana una alta, Umilu e mai curat, mai uscat, ba si cu patalama la mana, asa ca e putin mai greu sa va atingeti de el, ca va baga documentul sub nas.
Acum, la final, ar trebui sa va indicam si judetul caruia i se potriveste povestea asta adevarata. Da' uite ca nu-l dam, ca aveti deja destule indicii.
Si, oricum, exista peste tot benzinarii, balastiere si cate un politist Umilu cu rude in Tara Motilor, care are casa aratoasa…