De origine timisoreana, Peter Gross este directorul scolii de jurnalism de la Universitatea din Tennessee, SUA si un observator atent al presei romanesti post-decembriste. Ultima sa publicatie "Media si presa din Romania" a aparut in 2006 in seria European Journalism Review Studies.
– Cum comentati declaratia presedintelui Basescu legata de oamenii politici si de afaceri care "declanseaza si opresc vaste campanii de presa" pentru propriile interese, nu cele ale publicului?
– Este foarte corecta. Spune lucruri pe care si altii le-au observat deja. Dar desigur ca are o alta greutate cand o spune presedintele si e foarte bine ca o face. Iar pozitia pe care o articuleaza este una pe care ar adopta-o si cei din Uniunea Europeana.
– Cum se poate reglementa "etica" televiziunilor comerciale? Sunt institutii private, de ce sa raspunda in fata publicului si nu a patronului?
– Au o responsabilitate publica, prin simplul fapt ca televiziunile comerciale obtin licenta de difuzare de la o institutie care reprezinta interesul public. Frecventele pe care emit sunt publice, asa ca responsabilitatea acestor televiziuni nu trebuie sa se limiteze la interesul comercial, politic sau individual al patronilor. CNA joaca un rol important in aplicarea legilor existente, dar aici ar fi si sarcina Parlamentului, sa legifereze in interesul cetateanului, nu al unor anumite ideologii sau persoane. Dar in acest moment nu pare sa existe un interes pentru asa ceva.
– Ar fi votul uninominal o solutie pentru un Parlament mai responsabil?
– Ar fi cu siguranta un prim pas catre o solutie, pe termen lung.
– Unul dintre acesti patroni de presa, Dan Voiculescu, spunea ca "opinia publica e presa", excluzand practic publicul din ecuatia politica-presa. Sunteti de acord cu aceasta afirmatie?
– Prin definitie, opinia publica este a publicului, nu a presei. Presa poate sa oglindeasca, dar in nici un caz nu poate sa se substituie publicului. Aici intram in dezbaterea privind cine defineste agenda publica: nu doar presa si politicienii, ci si societatea civila trebuie sa aiba un cuvant de spus in stabilirea agendei publice. Altminteri se ajunge la situatia in care in care toate procesele care privesc societatea au loc pe o scena, iar publicul este redus la simplul rol de spectator. Ori aceasta nu este o democratie reala.
– Ce poate face publicul pentru a impiedica acest scenariu?
– Se poate organiza in grupuri, asociatii – comunismul a trecut acum – si poate demonstra, poate face presiune publica pentru a contribui la definirea agendei publice. Treptat, societatea trebuie sa devina un factor activ in aceasta democratie, altminteri nu putem numi Romania un stat democratic, doar pentru simplul fapt ca exista mai multe partide si pentru ca au loc alegeri. Acestea sunt componente ale democratiei, dar ele nu o definesc ca intreg, ci doar descriu mecanismele ei. Fara implicarea societatii civile, nu am avea decat o elita care ar controla tara, iar democratia ar fi doar cu numele.
– Este "democratic" ca TVR sa fie controlat in continuare de un consiliu de administratie compus din reprezentanti ai partidelor politice?
– Nu. TVR trebuie controlat de un consiliu de administratie ales din afara Parlamentului. Modelul britanic, BBC, chiar daca nu e perfect in totalitate, ar trebui urmat macar in aceasta privinta – ca nu trebuie ales un consiliu politic. In momentul in care esti numit de un partid, evident ca datorezi ceva persoanei sau partidului care te-a numit. Iar asta te face un pion politic.
– Si e normal ca premierul sa solicite un interviu la TVR si sa ceara un anumit moderator?
– Evident ca nu. Atunci TVR se transforma intr-o simpla unealta a Guvernului. Iar in cazul televiziunii publice, mult mai mult decat al celor comerciale, publicul este si client, nu doar audienta, pentru ca televiziunea publica este finantata din bani publici – taxe directe si subventii de la stat. Asa ca orice interventie care exclude autoritatea clientului transforma televiziunea publica in altceva. Daca televiziunea publica e controlata politic de partidul aflat la guvernare, nu mai e publica, ci o simpla extensie a acelui partid.
– Acum nu mai e un singur partid, totusi, ca pe vremea PDSR/PSD, avem o coalitie, un razboi intre Palate…
– Intr-un fel e mai rau decat cu un singur partid la guvernare, pentru ca TVR este supusa presiunilor din mai multe directii si trebuie sa joace ping-pong. Dar vreau sa subliniez faptul ca suntem in 2007, iar discutiile privind televiziunea publica au inceput inca din decembrie 1989. Asta pentru ca deja dupa cateva zile de la formare, guvernul provizoriu de atunci, FSN, a inceput sa controleze ce putea fi difuzat si ce nu. Asa ca lucrurile dureaza de mai bine de 16 ani. Iar aici, problema nu tine doar de controlul politic, ci si de structura greoaie a acestei institutii publice. Sunt cel putin de doua ori mai multi angajati acolo decat e necesar. Este o structura arhaica, nefunctionala. Uitati-va la televiziunile publice din Germania sau Marea Britanie. Este vreuna comparabila cu dimensiunile celei din Bucuresti? Raspunsul este nu. Desi trebuie facute schimbari, nimeni nu pare sa faca nimic, iar asta tot din motive politice.
– Directorul departamentului de stiri, Rodica Culcer, se plangea de loialitatile politice ale unora din angajatii TVR, mai ales fata de PSD..
– Da, e clar. Se poate si spune numele lor, pentru ca se stie cine pe cine sprijina. Dar acest caz particular demonstreaza nivelul de profesionalism al acelor persoane. Ar trebui sa fie intai de toate profesionisti, nu militanti politici. Nici nu ar trebui angajati pentru ca sunt loiali unui partid sau unui personaj politic, ci pentru ca sunt competenti in munca pe care o fac.
– Ce se inampla cand exista legi si regulamente, dar sunt invocate doar atunci cand o cere situatia politica? Comsiei de Etica a TVR care a cerut sanctionarea Rodicai Culcer pentru ca ar fi incalcat "unele norme deontologice si profesionale elementare"..
– Asta e manipulare. A te juca cu asemenea reglementari este pura manipulare. Asa ca este nevoie de o schimbare urgenta in modul cum sunt reglementate institutiile media in Romania, atat cele publice, cat si cele private.
