Uniunea Europeană se confruntă cu înmulţirea naufragiilor în Mediterana ale ambarcaţiunilor precare încărcate cu imigranţi proveniţi din ţări din Orientul Mijlociu aflate în conflict, soldate cu sute de morţi. Luni seară, miniştrii europeni de Externe s-au reunit de urgenţă la Luxemburg pentru a găsi un răspuns la criza imigraţiei clandestine şi se pregăteşte organizarea unui summit extraordinar al liderilor europeni pe această temă.
La sosirea la Luxemburg, şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, declara că „tragediile din ultimele zile, din ultimele luni, din ultimii ani sunt prea mult. Nu avem alibi, UE nu are alibi, statele membre nu au alibi”. Naufragiile din Mediterana în care au murit sute de imigranţi cer „răspunsuri” din partea Europei, a declarat cancelarul german Angela Merkel, în fiecare zi între 500 şi 1.000 de persoane fiind recuperate de paza de coastă italiană sau de nave de comeţ. Noul naufragiu din week-end al unei şalupe care s-a răsturnat în largul Libiei, având la bord peste 700 de imigranţi, din care au fost salvaţi doar 28, la câteva zile după alt accident în mare în care au pierit înecate peste 400 persoane, a accentuat presiunea asupra Europei. În plus, luni o altă ambarcaţiune ce transporta zeci de imigranţi a eşuat în largul insulei elene Rhodos.
Responsabilii europeni nu reuşesc să convină asupra unei politici care ar răspunde exodului de imigranţi ce călătoresc pe mare din Africa şi din Asia spre Europa cu urmări umanitare catastrofale. Naufragiul de duminică al navei ce provenea din Libia pare a fi cel mai grav dintre cele în care au fost implicaţi până acum imigranţi care au încercat traversarea Mediteranei spre Europa. Politicienii europeni sunt ţinta criticilor grupurilor de ajutor şi pentru drepturile omului, care îi acuză că i-au abandonat pe cei ce au nevoie de ajutor pentru a se supune sentimentului anti-imigraţie din rândurile electoratului din ţările lor de origine. O misiunea italiană de de căutare şi salvare numită „Mare Nostrum” a fost anulată anul trecut din cauza costurilor şi a presiunilor politice interne, fiind înlocuită de o misiunea mult mai mică a UE numită „Triton”, cu un buget redus şi un mandat strâns. Şi UE s-a trezit pe banca acuzaţilor pentru înlocuirea Mare Nostrum cu Triton.
„Marea morţii“
„Mai bine mor decât să mă întorc în ţară”, declară un tânăr somalez aflat în Misrata, în centrul Libiei sfâşiate de luptele dintre diferitele miliţii, în aşteptarea îmbarcării pentru Europa. 110 imigranţi au fost înghesuiţi într-o ambarcaţiune de cauciuc a cărei capacitate a fost concepută pentru un sfert din acest număr. Toţi somalezi, care plătiseră câte 600 dolari pentru traversare, iar naufragiul ambarcaţiunii lor le-a spulberat visele unei vieţi mai bune pe solul ţărilor europene.
Odată cu venirea timpului frumos în Mediterana, plecările s-au intensificat şi dramele pe mare s-au multiplicat şi ele. Haosul domneşte de-a lungul coastelor Tripolitaniei, unde se concentrează majoritatea plecărilor imigranţilor din Africa de Nord, dar controlarea rutelor prin care ajung în Libia, prin Sahara, grupurile de imigranţi conduşi de traficanţi nu poate fi asigurată de administraţia-fantomă a Libiei, ţară în război. În acest an, peste 1.600 de persoane care au fugit din calea războaielor şi din cauza sărăciei se presupune că au pierit în apele Mediteranei, în accidentele ambarcaţiunilor precare în care îi înghesuie traficanţii. Decesele sunt de 15 ori mai numeroase decât în aceeaşi perioadă a anului trecut.
Libia, placa turnantă a emigraţiei africane
La Tripoli, sediul guvernului din vestul libian la care este afiliată Misrata, oficialii cer ajutor: „Europa trebuie să preia o parte a poverii, Libia nu poate suporta greutatea singură”. În aşteptare, centrele de detenţie din Libia sunt superaglomerate, în condiţii de precaritate extremă. Şi catastrofele continuă într-o indiferenţă cvasitotală. Pentru a scăpa de confruntările dintre miliţiile rivale armate, emigranţii ce trec prin Libia sunt din ce în ce mai tentaţi să traverseze Mediterana şi ajung în mâinile mafiei, care a organizat reţele speciale pentru a îmbarca astfel de persoane disperate pe ambarcaţiuni precare cu destinaţia sudul Europei.
De la 1 ianuarie, 29.000 de persoane au luat această rută şi peste 110.000 persoane au ajuns în acest mod pe coastele italiene în 2014, din care jumătate sunt originari din Siria şi Eritreea. Acest aflux masiv a luat din scurt europenii, în special liderii italieni, care au cerut partenerilor de pe continent să preia o parte a refugiaţilor sau să cofinanţeze găzduirea lor.
O afacere pentru traficanţi
Exodul actual în curs reprezintă o uriaşă afacere ce aduce bani mulţi pentru o reţea de traficanţi de persoane gestionată de crima organizată. Cea mai mare agenţie de voiaj din lume este Mafia şi sute de mii de imigranţi ajung în Europa pe căi ilegale. Pentru emigranţii din nordul Africii s-au organizat puncte de plecare la Istanbul sau Cairo şi la Tripoli persoanele de contact au relaţii cu căpitanii de ambarcaţiuni din Italia. Aceste reţele sunt o versiune macabră şi clandestină a agenţiilor de voiaj, facilitează fuga acestor oameni disperaţi în condiţii inumane, contra unor sume exorbitante.
Aceşti contrabandişti fac averi din traficul cu imigranţi şi refugiaţi. Conflictele din Siria şi Eritreea, instabilitatea din Libia au înmulţit numărul celor care vor să ajungă în Europa. Maxima leninistă „Cu cât este mai rău este mai bine”se aplică la aceste mafii – cu cât sunt mai numeroase războaiele, cu atât sunt mai numeroşi clienţi. Cu cât barca este mai plină, cu atât mai mari sunt beneficiile. Şi cum intrările în Europa „sunt închise”, clandestinii au nevoie de traficanţi. Emigranţii iau drumul Saharei, îndreptându-se spre Libia, plătind bani grei pentru a ajunge în Europa, iar alt aspect este că teroriştii Statului Islamic profită de aceste filiere pentru a-şi trimite combatanţi ascunşi printre imigranţi pentru a comite atentate pe solul european.
