Romanul homo festivus – pios – se simte fudul la festivitati. si peste ele – cearta, acuzatii, invinuiri cat ziua de mare. Diriguitorii isi scot ochii, dar stau alaturi la festivitati, uneori varsa si lacrimi de fatada. Personaje care se dau de ceasul mortii de dragoste de tara si popor. Ma tot intreb daca mai-marii nostri nu s-au plictisit de atatea evenimente poleite cu festivisme. De la festivismele regimului totalitar s-a ajuns la unele mai subtile, cu acelasi scop: defulare colectiva. Care costa.
Ce rost are marsaluirea de 1 Decembrie? In afara de faptul ca traficul este dat peste cap o saptamana (intr-un Bucuresti si asa rascolit de buldozere), asemenea festivisme inseama si multi bani. Doar sa-i vedem pe politicieni solemni? O parada militara se potriveste inca foarte bine la Moscova. Exista evenimente pe care le intelegem, n-ai cum sa le ocolesti, daca vrei sa traiesti in UE: francofonia sau Summitul NATO. Dar renunti la altele, care devin si plictisitoare prin repetitie. Daca dorim austeritate, atunci sa ne limitam doar la Summitul NATO si sa renuntam la ceremoniile inutile.
Mai toata lumea stie ce s-a petrecut pe 24 ianuarie 1859. Atunci, de ce in fiecare an politicienii se ingramadesc la Iasi, la un fel de bairam electoral? La o aniversare pur calendaristica, ce poate trece si fara vorbe "inalte" si festivisme delirante. Daca ar fi o cifra rotunda ai mai zice, dar la 149 de ani? Ce-or sa mai adauge in 2009, la 150 de ani? Vor mai avea suflu aniversar? Trairea va avea intensitate? 24 ianuarie s-a transformat intr-un eveniment electoral, departe de o unire in cuget si-n simtiri. Festivitatea de la Iasi a fost un miting electoral, rosu si portocaliu, dizgratios ca o "Cantare a Romaniei", de tot rasul. Festivism de tip comunist, de care nu ne-am curatat. Daca vrem cu adevarat sa evitam criza economica, este necesar un calendar al festivitatilor doar la cifre rotunde.
Se spune ca in perioadele de criza exista trei modalitati pentru a iesi din ele: investitii, investitii, investitii. Mai ales in infrastructura. Or, cel mai rau Romania sta la autostrazi, motorizarea luand-o inaintea infrastructurii. Transportul modern, de tip european, productiv si rapid, se opreste la Budapesta, in timp ce la noi se numara voturile pe culoarele Bechtel sau IV pan-european.
Autostrada a fost inventata in 1924 (Milano-Varesse). In anii ‘30, SUA a iesit din recesiune construind autostrazi. La fel Canada, Germania, Italia. Autostrazi cat vezi cu ochii! La noi, ni s-a urat de cand se vorbeste de Coridorul IV pan-european. Un hatru spunea ca in ritmul pan-europeanului se vor termina rezervele de titei ale planetei. N-o sa uitam ca ministrul Dobre promitea 540 km de autostrada in 2007 si 800 km in 2008. Ati crezut?
Ii tot tragem ca avem pozitie "geostrategica", la rascruce de drumuri, dar nu avem autostrazi. Ne mai place sa spunem ca autostrazile reprezinta artere pentru sangele economiei nationale. De 18 ani ni se promit autostrazi din toate partile. Lipsesc si autostrazile de degajare. E nevoie de o autostrada urbana, in interiorul Capitalei, care poate fi realizata deasupra Dambovitei, iar prin noul Pasaj Basarab sa continue deasupra sau sub calea ferata, spre Chitila, ceea ce ar duce la preluarea infernalului trafic din nordul Capitalei.
Cu cat s-a cheltuit pana acum cu reparatiile la mostenirea Bucuresti-Pitesti se construia una noua. Decat sa circuli pe centura Ploiesti Vest, mai bine stai pe Internet, pe colectia "Jocuri pe autostrazi". Desi dorul de duca si setea de cunoastere sunt in crestere.
Asadar, pentru iesirea din "criza" nu trebuie sa descoperim fanfara, carnavalul, jubileul, zgomotul, potemkiniada, parada desueta, oficialitati in delir, momentul de glorie. Eroii si evenimentele eroice se pot elogia doar prin infiorarea discreta a batailor inimilor. Principala grija sa fie reducerea cheltuielilor si incepi sa te debarasezi de festivisme politicianiste, desi ne-au intrat in sange si au devenit o maladie. Iesirea din criza se face in raspar cu festivismele si alte cheltuieli aiurea.
