» Profesoara de biologie Antoaneta Nadu, din orasul doljean Bechet, a deschis cu sase ani in urma, chiar in casa ei, un atelier de tesut covoare oltenesti traditionale.
» Intreprinzatoarea a inteles inca de la inceput ca exista posibilitatea ca fara publicitate afacerea sa sa moara. Prima finantare europeana obtinuta a fost folosita pentru promovare.
» Antoaneta Nadu vinde anual sute de covoare in toate colturile lumii, din Finlanda, Italia, Franta pana in America. Multe dintre comenzi vin prin intermediul site-ului de pe Internet.
Covorul oltenesc stie sa "vorbeasca". Prin explozia de culori, prin desenele cu flori si figuri geometrice, case, oameni si animale. Ne descrie viata, cu bucurii si necazuri. Tocmai prin rosul aprins, verdele crud ori albastrul pur din firele sale de bumbac. Am invatat mai multe despre toate acestea de la profesoara de biologie Antoaneta Nadu, pe care am intalnit-o la Bechet, un orasel doljean "mangaiat" de apele Dunarii. De sase ani incoace, femeia asta a reusit sa scoata covorul oltenesc in lume, ducandu-l pana in America, Finlanda, Italia si Franta. A demonstrat, in plus, ca un mestesug traditional, precum tesutul carpetelor, considerat de unii demodat, poate fi cat se poate de rentabil in ziua de azi, daca afacerea e bine gestionata.
Tesatura din iarba
Nimeni nu stie precis de cand tes oltenii covoare. Unii spun ca mestesugul vine de pe vremea dacilor. Carpetele au prins viata, prima oara, datorita "hainelor" pamantului. Da, se teseau din iarba. Pe urma s-a trecut la papura, iar apoi s-a ajuns la bumbac. Daca la inceput a stat pe pat, covorul a imbracat mai tarziu peretii interiori ai caselor, pentru ca in vremurile noastre sa coboare pe dusumea. "Nu era casa de om, pe vremuri, in care femeia sa nu teasa covoare", auzim de la gazda. Femeile lucrau si pentru zestrea fetelor. "Din pacate, lucrurile s-au schimbat", adauga dascalul. Atat de mult s-au schimbat incat tesutul covoarelor a devenit azi doar o poveste in majoritatea caselor oltenesti. "Tinerii au alte preocupari", auzim noi.
Afacere la varsta pensionarii
Multi s-au grabit sa cante, in anii din urma, prohodul mestesugurilor traditionale. Dar uite ca la Bechet exista o femeie care incearca sa puna stavila acestui fenomen. Totul a inceput in 2002, cand Antoaneta Nadu a iesit la pensie. S-a intamplat sa gaseasca un razboi de tesut vechi de 100 de ani. Mai era inca bun de folosit. Lemnul fusese tinut in petrol, asa ca nu l-au mancat carii. Noroc ca mai traiau prin zona tamplari batrani, care stiau sa faca razboaie de tesut, astfel ca profesoara le-a mai comandat inca cinci "utilaje", dupa tipicul stramosesc. La care s-a adaugat si priceperea unor femei in ale tesutului. Asa a prins contur un mic atelier, chiar in casa profesoarei.
Micul defect al fiecarui covor
Mainile femeilor alearga prin urzeala intr-un ritm ametitor. Pare ca bumbacul isi gaseste singur drumul, pana cand firul se asaza acolo unde ii este locul, dupa culoare. Cu un fel de furculita se preseaza apoi lucratura. Tehnica firului dublu, specifica mestesugului oltenesc, face ca fiecare covor sa aiba doua fete, cu aceleasi desene pe fiecare parte. Patroana zice ca pe piata romaneasca au aparut si covoare cu aspect oltenesc, multe facute in China, dar tesute la masina. Asta a fost marea problema pentru carpetele din Bechet. Erau confundate, la inceput, cu marfurile din import. "Lumea nu prea dorea sa cumpere de la mine, nu aveau incredere ca sunt facute dupa mestesugul traditional, credeau ca sunt tot chinezarii", iata primele amintiri despre inceputul afacerii. Exista totusi o diferenta intre lucrul de mana si cel obtinut la masina. Cel de mana are intotdeauna un defect, cat de mic, dar vizibil pentru cei atenti la detalii. Iata ca defectul nu mai are, in acest caz, conotatie negativa, ci a devenit un fel de certificat de autenticitate.
8.000 de euro pentru publicitate
Mestesugurile au sanse de supravietuire atat timp cat exista piata de desfacere. Asta e lectia pe care a invatat-o si proaspata sefa a firmei de covoare oltenesti. Publicitatea era singura sansa pentru carpete, sa prinda aripi si sa "zboare" nu numai in tara, ci si la potentialii clienti din strainatate. De aici incepe relatia dintre profesoara din Bechet si fondurile comunitare. A fost un proiect, inceput in 2006, in valoare de 8.000 de euro, 60% din suma reprezentand sprijinul venit de la Agentia pentru Dezvoltarea Intreprinderilor Mici si Mijlocii. Banii au fost folositi pentru fluturasi, pliante si alte materiale publicitare. Nu trebuie uitat cel mai bun "motor" pentru carpete – www.artalasat.ro –, care a facut ca numarul comenzilor sa creasca ametitor. "Au venit solicitari tot mai multe pe Internet, din toata lumea.
Anul trecut a fost foarte bun. Am vandut cateva sute de covoare", spune femeia mica de statura care a reusit sa-si duca produsele pana in America, Finlanda, Germania si Italia, la diverse expozitii, ca sa nu mai vorbim de targurile din Romania, unde este mereu prezenta. Extinderea afacerii a devenit astfel mai mult decat necesara. A urmat cel de-al doilea proiect, de 10.000 de euro, din aceeasi sursa, pentru un spatiu de lucru mai mare. Daca acum sunt numai cinci angajate in atelier, Elisabeta Nadu vrea sa ajunga la 25 de salariate care sa lucreze la tot atatea razboaie de tesut.
Catedra de arta populara
Problema e ca tinerele de azi nu mai stiu sa teasa. Asa ca mana de lucru trebuie mai intai formata. Tocmai in acest scop a fost infiintata, inca de acum cativa ani, cu sprijinul firmei patronate de Antoaneta Nadu, o catedra de arta populara la Casa de Cultura a orasului Bechet. Fetele invata totul despre covorul oltenesc, de la tehnica tesutului pana la modelele traditionale.
Strainii – alb, romanii – negru
Cati clienti, atatea gusturi. Unii prefera anumite culori pentru covoarele pe care vor sa le cumpere. Dar e vorba numai de culorile de fond. Modelele, in schimb, se pastreaza. Sunt cele transmise din generatie in generatie, de la flori si oameni pana la forme geometrice, case si animale. Daca ne referim strict la culoarea de ansamblu, strainii prefera fondul alb, gri, crem si rosu, in timp ce romanii se indreapta spre visiniu, rosu si negru. Un covor de trei metri lungime si doi metri latime, cel mai mare, costa 1.500 de lei, in timp ce carpetele de cateva zeci de centimetri se vand cu 30 de lei bucata. Pe langa productia "de serie", atelierul Antoanetei Nadu lucreaza si pentru comenzi ferme.
Sprijin de la stat
Dupa sase ani de munca in "industria" mestesugurilor din Romania, Antoaneta Nadu ne spune ca statul ar trebui sa faca mult mai mult pentru sustinerea meseriilor traditionale. A vazut, de exemplu, cum e in Italia, unde mentinerea si dezvoltarea tuturor datinilor sunt garantate prin Constitutie. "Traditiile au disparut de zeci de ani in Occident. Guvernele de acolo se lupta acum sa le revitalizeze. La noi, in schimb, unde putem sa ne mandrim ca inca mai avem obiceiuri stravechi, nu exista o strategie clara de sustinere a lor", considera profesoara, care se refera, in primul rand, la taxe si impozite reduse pentru micii mestesugari. Cam asta a fost tot. Patroana covoarelor nu are prea mult timp de vorbe. Abia a venit de la o expozitie din Finlanda si se pregateste sa plece la un targ din Bistrita-Nasaud. Este mereu pe drumuri.
» Bani europeni pentru dezvoltarea IMM-urilor
Micii intreprinzatori din Romania vor putea obtine pana in 2013 suma de 1,07 miliarde de euro, reprezentand fonduri europene nerambursabile. Domeniile de finantare sunt: investitiile productive, modernizarea spatiilor de productie si a tehnologiilor folosite, consultanta pentru dezvoltarea si extinderea afacerilor. Pot depune proiecte pentru obtinerea de fonduri nerambursabile toate intreprinderile mici si mijlocii care au la activ cel putin un exercitiu financiar, au minimum zece angajati, nu inregistreaza piederi si datorii.
In domeniul IMM-urilor activeaza in prezent nu mai putin de 70% din forta de munca a Romaniei.
