Andreea, dintr-un sătuc de lângă poalele Bucegilor era pe-a 12-a când a dat accept pe „mess” tânărului George Daniel de 21 de ani. N-avea de unde şti că el e interlopul „Danezu”, locotenentul temutului mafiot Ghenosu. S-au plăcut, aşa că s-au întâlnit şi-n viaţa reală: „L-am cunoscut pe net. Se purta foarte frumos. Ne-am dat întâlnire. Mi-a adus o floare şi am ieşit la un suc. Apoi am ieşit în fiecare zi la un suc. Eu nu aveam experienţă şi mi-a plăcut. Mă simţeam bine. Se purtau bine cu cei integraţi în clanul lor. N-am văzut din partea lor nimic să-mi atragă atenţia”. Şapte luni mai târziu Andreea ajungea protagonista unui filmuleţ grotesc pe net, în care era lovită cu bestialitate de „Danezu” pentru vina de a nu mai vrea să se iubească cu el. În noaptea de florii 2010 părinţii Andreei au fost treziţi din somn de un telefon al medicilor de la spitalul din Târgovşte în care o voce explica în receptor că fiica lor a fost adusă „bătută în ultimul hal”.
Andreea îşi aminteşte: „Când tata m-a văzut în scaunul cu rotile s-a uitat la mine şi nu ştia ce să mai facă, că asistentele din jurul nostru ziceau: «Trebuie dusă de urgenţă la Floreasca la Bucureşti, că poate să moară». Atunci nu mă mai puteam mişca. Eram cu capul spart, cu buza sângerând, picioarele îmi erau negre de la vânătăi, dar n-am fost chiar aşa de rău să zici că eram de nerecunoscut”. Tatăl a muţit în timpul drumului cu ambulanţa spre Bucureşti. Spre ziuă, la întoarcerea în Târgovişte era aşteptat de colegii poliţişti, care l-au băgat într-o cămăruţă, unde l-au pus să privească o înregistrare video surprinsă de nişte camere de supraveghere, cu bombardamentul de pumni şi picioare în cap, în pelvis şi torace cu care „Danezu” o alinta pe fiica lui. Fiindcă ştia că toate celelalte victime ale Ghenoşilor refuză să denunţe teroarea la care sunt supuşi, poliţistul-tată a acceptat ca filmul să fie făcut public. Atunci tabloidele şi televiziunile au vuit, redifuzând iar şi iar şi iar imaginile de coşmar. Mama Andreei şi-a văzut fiica la ştiri: „Când am văzut filmările, eu am văzut-o şi bătută şi dusă la spital, dar n-am văzut aşa o violenţă, în ce hal o lovea, asta m-a făcut ca luni de zile să rămân cu sechele. Şi acum am rămas psihic cu teama pentru ea, când iese şi când pleacă de acasă”.
La un an de atunci Andreea a scăpat de coşmarurile nocturne, dar nu uită ce s-a petrecut în seara când a decis să se despartă de interlop: „La un moment dat în timp ce mă bătea, nu mai realizam ce se întâmplă. Deja eram şocată, ăsta este cuvântul, pur şi simplu eram şocată. Nu-mi venea să cred. Se mai purta urât cu mine, dar nici chiar aşa, niciodată în halul ăsta. Nu pot să zic bătută, dar se purta urât. În acea seară, de la un moment dat n-am mai simţit nimic”. Mama fetei continuă: „A urmat sechestrarea, că a obligat-o să se ducă în casă la el şi a încuiat-o înăuntru şi pe Andreea şi pe părinţii lui. Taică-su nici n-a ştiut, că dormea. Când a închis-o în casă fiica mea a tăcut că mi-am dat seama că dacă ţipa mai rău o bătea şi cine ştie ce-i mai făcea. A tâlhărit-o, lăsând-o fără telefonul mobil ca să nu ne sune şi să ceară ajutor. Telefonul ni l-a returnat de-abia după 3 zile. Mama lui a vrut să se ducă la serviciu şi n-avea cheie să iasă. Noroc cu sora lui, că după ce el a plecat, a găsit o cheie, i-a chemat fiicei mele un taxi şi a dus-o direct la spital”.
Trăirile familiei Gălie au fost teribile în noaptea şi zilele ce au urmat: „Dacă îl vedeam vă spun, dacă mă întâlneam ori luam pistolul soţului meu şi «ori mor eu, ori tu». Soţul meu a evitat orice contact. S-a retras foarte mult în el, s-a retras şi din punctul şi al colegilor că vă daţi seama, a fost o ruşine, lucrează de 25 de ani în poliţie şi a fost un om disciplinat, la locul lui”.
După ce i-a aplicat Andreei corecţia corporală, „Danezu” a făcut apel la calm: „Ne tot teroriza cu apeluri şi pe mine şi pe soţul meu şi pe fiica mea la fel «nu mă băgaţi în puşcărie, gata o las în pace pe fiica dumneavoastră, dar nu mă băgaţi în puşcărie». Tot timpul îmi zicea treaba asta. Mesajul lui era, într-un fel ,să ne retragem plângerea”. Surse extrem de apropiate de caz, care au vrut să-şi păstreze anonimatul din motive de siguranţă personală, au declarat pentru RL: „I-a ameninţat că le dă foc la casă, că îi distruge, dacă nu renunţă la plângerea penală”. Într-un final Andreea Gălie şi-a retras plângerea. Mama ei explică de ce: „Eu m-am bucurat că fata mea şi-a revenit. În rest m-am săturat şi nu mă interesează nimic. Toată lumea ne-a acuzat, şi de-aia ne-a şi durut, că la ţară ştiţi cum este, că ne-a dat bani să ne retragem plângerea. Păi aş fi primit eu banii ăia murdari din mâinile alea după ce ne-a făcut? Dar e un om agresiv, e un om violent. Ce, era să vină să ne spargă pe-aici?”. Andreea îşi completează mama: „Numai aşa stau liniştită. Am vrut să-mi văd de şcoală”.
După acel eveniment „Danezu” nu s-a ales nici măcar cu amendă. În schimb şi-a petrecut ultimul an în arest preventiv, unde: „Stă pe internet ca la hotel”, după ce, la 2 luni distanţă de bătaia aplicată Andreei a băgat „în stare vegetativă pe viaţă” un poliţist de 24 de ani care-l deranjase pe mafiotul Ghenosu.
Andreea şi-a revenit, a luat bacul cu aproape 9.50 şi a intrat a patra la facultate: „Am vrut să fie într-un oraş cât mai departe de această zonă. Am întrerupt legăturile cu oricine din oraş. Eu nu mai am prieteni în oraşul Târgovişte”. La finalul interviului am întrebat-o pe tânăra de 20 de ani: „Nu ţi-e teamă că o să iasă din puşcărie?”. „Ba da”.
P.S. Cu tatăl Andreei Gălie am purtat o discuţie emoţionantă despre familie, curaj şi justiţie, însă am fost rugat ca totul să rămână confidenţial.
