Corcodel şi asociaţii | OPINIE

În scandalul „Corcodel, jandarmul cămătar“ a căzut şi un ofiţer de la Protecţia Internă a MAI, unul dintre „asociaţii“ cămătarului. E însă greu de acceptat că nimeni altcineva din Direcţia Gene­rală de Protecţie Internă, în afară de el, nu a ştiut despre activitatea acestei reţele de cămătari cu epoleţi ce lucra ne­stingherită de ani de zile, că nimeni nu a aflat că aceasta era acoperită chiar de un om din sistem.

La câteva zile de la izbucnirea scandalului „Corcodel, jandarmul cămătar“, Direc­ţia Generală de Protecţie Internă – care ar fi trebuit să ştie despre faptele penale ale ofiţerilor jandarmi, comise timp de şase ani, şi fie să le prevină, fie să ia măsuri împotriva lor – tace adânc. La fel Ministerul Administraţiei şi Internelor, în a cărui subordine se află şi Jandarmeria, şi DGPI.

Niciun cuvânt despre aceas­tă speţă care a aruncat Jandarmeria într-un scandal ce îi afectează imaginea şi, implicit, pe cea a Internelor. Niciun cuvânt despre intenţia celor două instituţii de a contribui la elucidarea cazului şi la pedepsirea tuturor vinovaţilor, inclusiv a celor care au tolerat, au acoperit ani de zile aceste ilegalităţi. Fapte grave, spune DIICOT: constituire de grup infracţional (la care au aderat şi subordonaţi de-ai ofiţerului), camătă şi delapidare. În formă continuată. În plus, dezmăţul acesta infracţional al colonelului Marian Corcodel şi al găştii sale din Jandarmerie durează din 2011, de când cămătăria a fost interzisă prin lege, ca infracţiune. Omul atunci se apucase de treabă. Afacerile i-au ajuns de notorietate în instituţie, fapt pentru care a şi fost numit „Banca Română de Comerţ Corcodel“, iar sumele de bani pe care le învârtea nonşalant urcaseră la zeci de mii de euro.

E surprinzător faptul că, în tot acest timp, nimeni din Jandarmerie nu a solicitat o verificare a averii acestuia, că nimănui nu i s-a părut curios că un ofiţer de jandarmi are zeci de mii de euro disponibili pentru a-i împrumuta şi că veniturile îi cresc substanţial şi nejustificat, de la an la an.

La fel cum surprinzător este faptul că acest grup infracţional organizat s-a înfiinţat şi s-a dezvoltat sub nasul Protecţiei Interne, care nu stă într-un ofiţer, doi. Adică exact al structurii care ar trebui să știe tot ce mișcă în MAI. Atribuţiunile DGPI constau, potrivit legii, în „activităţi de informaţii şi protecţie internă, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale privind misiunile, personalul şi informaţiile clasificate în cadrul ministerului“. Cu toate acestea, în timp, în MAI s-au ţesut solide încrengături mafiote chiar sub nasul ofiţerilor de la Protecţie Internă. Au fost cazuri care au implicat un număr mare de oameni ai legii, un număr mare de infracţiuni şi un mod de operare ce dădea impresia unui grup infrac­ţional bine închegat, constituit nu doar cu câteva zile înainte de a fi destructurat. Cum au fost acum Corcodel şi asociaţii.

De data aceasta, spre deosebire de majoritatea celorlalte situaţii asemănătoare, ancheta DIICOT vizează şi un ofiţer de la DGPI. Pe comisarul-şef Octavian Cristescu, ofiţerul care a ţinut spatele grupării de cămătari din Jandarmerie. Procurorii spun despre el că, deşi a avut obligaţia să raporteze aceste fapte conducerii Protecţiei Interne şi, totodată, să sesizeze organele de urmărire penală, nu numai că nu a făcut-o, dar a sprijinit în mod constant activitatea „Băncii Române de Comerţ Corcodel“, acordându-i protecţie şi, când era nevoie, chiar consiliere.

Este însă greu de acceptat că doar Octavian Cristescu făcea parte dintre „asociaţii“ lui Corcodel, că nimeni altcineva din DGPI, în afară de el, nu a ştiut despre activitatea acestei reţele de cămătari cu epoleţi ce lucra nestingherită de ani de zile. Că nimeni nu aflase că era acoperită chiar de un om din sistem. Dacă nimeni alt­cineva din DGPI, dacă conducerea acestei structuri nu a ştiut de existenţa „Băncii Române de Comerţ Corcodel“ – care era de notorietate la sediul central al Jandarmeriei Române – e grav. Asta ar însemna un cras neprofesionalism. Dacă a ştiut şi a tăcut, e şi mai grav. Dacă a ştiut, a vorbit, dar informaţia a rămas blocată, iar nimeni din DGPI nu a tras semnalul de alarmă, e cât se poate de grav. Pentru că ar însemna, fără niciun dubiu, că am vorbi despre complicitate.

Astfel de scandaluri, care lovesc direct în imaginea Internelor sau o afectează prin ricoşeu, ar trebui tratate cu mare responsabilitate şi maxim interes de către conducerea MAI şi a structurilor vizate.

Pentru că decredibilizarea MAI şi a instituţiilor sale şi, în fond, vulnerabilizarea lor implică riscuri mari la adresa acestor instituţii – unele, parte din sistemul de securitate naţională. La fel, scăparea de sub control a serviciilor.

Pentru că despre asta vorbim când un serviciu de informaţii devine incontrolabil de facto.