Instituţiile unui stat membru UE procedează la execuţia mafiotă, în piaţa publică, a unui prim-ministru. Curtea Constituţională a aceluiaşi stat ar fi un conclav de politruci lipsiţi de scrupule şi competenţe, absolut interesaţi şi rău-voitori, deşi la instanţa cu pricina au recurs până acum absolut toate partidele atunci când nevoia le-a împins spre arbitraj.
Cele două Parchete mari, Parchetul General şi Direcţia Naţională Anticorupţie, sunt conduse de marionete politice care născocesc, la ordin, dosare de corupţie pe baza unor acuzaţii nedrepte. Tot un asemenea ciocan ar fi şi Agenţia Naţională de Integritate, iar mediul academic care nu şi-a depus serviciile la picioarele noului Guvern ar fi – cum altfel? – un mediu malign.
În linii mari, aşa se vede România din biroul de la Palatul Victoria al premierului în exerciţiu, Victor Ponta.
Cât priveşte Parchetul General, DNA şi ANI, chiar ministrul de resort, Titus Corlăţean, a exprimat în repetate rânduri o poziţie similară celei adoptate de şeful său politic, astfel că propunerile de noi şefi la cele două Parchete, propuneri care stau în pixul lui Corlăţean, vor constitui un test de referinţă pentru viitorul luptei anticorupţie.
Dacă peisajul astfel conturat de către liderul USL ar avea măcar pe sfert corespondent în realitate, ar însemna că Victor Ponta ne pune în faţa a două mari revelaţii: a) că singurul cuvânt care descrie corect prăpastia pe marginea căreia s-a aşezat la picnic România, în opinia lui Victor Ponta, este „anarhie”; b) că o suită întreagă de diplomaţi şi de experţi europeni şi americani ar trebui bănuiţi de grave probleme de percepţie asupra realităţilor româneşti.
Şi în situaţia „a”, şi în situaţia „b” ar fi extrem de grav.
Stau deci lucrurile aşa cum le descrie întâiul ministru al ţării? E drept, revelaţiile ne sunt servite într-un context special. Lui Ponta i se cere de câteva zile demisia pentru o potriveală de cuvinte între teza sa şi lucrarea altui autor care în lumea bună se numeşte plagiat.
Iar în timp ce presiunea publică sporeşte, tânărul doctor în drept îşi susţine cu încăpăţânare nevinovăţia, se declară mândru de munca depusă sub îndrumarea profesorului Adrian Năstase şi instigă la derapaje de la normalitatea specifică unui stat de drept.
Or, în luna mai, la TVR, ambasadorul Mark Gitenstein a luat o poziţie interesantă în chestiunea schimbării şefilor de la Parchetul General şi DNA. Discrepanţa dintre ceea ce crede premierul şi abordarea ambasadorului american este evidentă: „(…) Nu ştiu dacă Daniel Morar va fi numit procuror general. Indiferent cine va fi numit, integritatea şi credibilitatea acelei persoane trebuie să nu poată fi puse la îndoială. Cred că Daniel Morar este un astfel de om, dar dacă nu va fi el cel numit, persoana numită trebuie să aibă calităţile sale sau chiar mai multe, dacă există o astfel de persoană. Cred că ar fi greu de găsit o persoană mai potrivită, dar trebuie să existe consens că acea persoană este la fel de bună ca Daniel Morar. Mi se pare o sarcină grea, dar va fi la fel de greu pentru oricine este numit, fiindcă va fi comparat imediat cu Laura Codruţa Kövesi şi cu Daniel Morar”.
Care dintre aprecieri o fi cea justă?
Diferenţe semnificative găsim şi între retorica premierului şi a USL, pe de o parte, şi concluziile formulate de experţii europeni în ultimul raport de ţară pe justiţie, în chestiunea ANI sau a judecării accelerate a marilor dosare de corupţie.
Şi tot diferenţe majore găsim între cum şi-a justificat Victor Ponta plecarea la Bruxelles, încălcând decizia Curţii Constituţionale, şi cum a fost reflectat episodul în presa internaţională; sau între atitudinea premierului în dosarul plagiatului şi cum este abordat subiectul de ziarele şi comentatorii de afară.
Dar cât priveşte presa din afara României, premierul are de ce să-şi facă griji şi de acum încolo, după ce ministrul său de Externe a gafat impardonabil la sfârşitul săptămânii.
Andrei Marga, el însuşi un subiect delicios pentru ziariştii europeni după experienţa personală de la Bruxelles şi după ce a ieşit la iveală modul în care MAE a gestionat reprezentarea României la Consiliul European, explică senin la Realitatea TV că presa internaţională furnizează, în general, petarde, dezinformări.
Atenţie! Andrei Marga este ministrul de Externe al României, iar când un oficial de asemenea rang lansează astfel de acuzaţii la adresa unui mediu de prestigiul celui cu pricina ne putem aştepta la orice, însă numai la servicii aduse ţării pe care o reprezintă nu. Uitând de portofoliul special şi delicat pe care a fost numit să-l gestioneze, profesorul Marga a reuşit în acest fel o nepermisă piruetă, de nivelul Antenei 3.
Iată o mostră cu un puternic iz prozaic: „(…) Sunt aranjamente făcute de aici, de pe un deal. Se aranjează cu un jurnalist să se bage cutare chestiune (…)”.
Prin urmare, ne aflăm deja în plină anarhie şi alţii au probleme de percepţie sau viceversa?
