Copii diagnosticaţi cu ADD/ADHD (tulburare de hiperactivitate şi/sau deficit de atenţie), integraţi în grădiniţe şi şcoli de masă, sunt pe punctul de a fi excluşi din respectivele unităţi de învăţământ.
La rândul său, mama acestuia continuă şi subliniază: „Ori de câte ori merg la grădiniţă, educatoarea îmi spune cât de problematic este Horia. Ceilalţi părinţi fac presiuni asupra noastră pentru a retrage copilul. Ameninţă că nu îşi vor mai aduce copiii la grădiniţă dacă copilul meu nu este mutat din grupă. Conducerea grădiniţei nu ne sprijină. Mi se spune tot timpul să aduc de acasă jucării şi cărţi de colorat pentru Horia. Nu i se dă voie să se joace cu jucăriile grădiniţei sau să coloreze fişele de la grădiniţă pentru că le strică”.
Părinţii, presaţi să îşi mute copiii la altă unitate şcolară
Astfel de mărturii nu sunt singulare, ci cu sutele. Presaţi de conducere, unii părinţi şi-au mutat copiii şi de câte trei ori. Şi asta, în timp ce declarativ şi practic s-a mers pe ideea ca astfel de copii, ba şi din cei cu dizabilităţi fizice, să înveţe în şcolile de masă pentru a nu se simţi excluşi dacă ar fi integraţi în unităţi speciale. În practică însă, cadrele didactice apelează la metode educative total nepotrivite. Potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi a celor de la Institutul Naţional de Statistică, 220.000 de copii români ar putea fi diagnosticaţi cu astfel de suferinţe, deci 5% din totalul copiilor din România. Având în vedere presiunile exercitate asupra părinţilor acestor copii, organizaţia „Salvaţi Copiii” trage un serios semnal de alarmă.
Printr-o scrisoare transmisă ministrului Daniel Petru Funeriu, organizaţia a cerut ca actualele metode educative să fie eliminate din regulamentele şcolare. Printre metodele incriminate, care după cum spun psihologii sunt inutile nu doar pentru aceşti copii, ci pentru toţi elevii, se numără mustrarea în faţa clasei şi/sau în faţa consiliului clasei/consiliului profesoral şi eliminarea de la cursuri pe o perioadă de 3-5 zile însoţită de scăderea notei la purtare. Manifestările copiilor cu ADD/ADHD sunt diverse, în funcţie de tulburarea de care suferă. De regulă, mulţi dascăli sau chiar părinţi îi cataloghează pe aceşti copii ca fiind ori leneşi, ori prea zvăpăiaţi. Ignoranţa adulţilor îi poate face pe unii copii cu ADD/ADHD să îşi adâncească tulburarea şi să ajungă un matur inadaptabil şi profund nefericit.
Intervenţia corectă diminuează afecţiunea
„Nu se poate spune că este o boală, ci vorbim de o tulburare care se manifestă în perioada copilăriei. Şi sunt multe cazuri. Pot spune că în fiecare clasă de şcoală generală ar putea fi un copil cu ADHD. În cazul unei intervenţii corecte şi la timp, această tulburare se diminuează, iar la maturitate persoana respectivă aproape că nu va mai avea nici un fel de probleme. În caz contrar, creşte riscul de abandon şcolar şi la maturitate se va confrunta cu risc crescut de a nu-şi putea păstra slujba sau relaţia sentimentală”, ne-a declarat Diana Tudose, psiholog, coordonatoarea Centrului de Educaţie Emoţională şi Comportamentală pentru Copii din cadrul organizaţiei „Salvaţi Copiii”.
După cum subliniază psihologii, important este însă ca şi părinţii să lucreze acasă cu copiii lor, o singură oră la specialist pe săptămână fiind insuficientă. De asemenea, cadrul didactic trebuie să
uite metodele educative vechi, care nu fac bine nici măcar copiilor ce nu au asemenea afecţiuni.
COMPORTAMENT SPECIFIC
Se ridică din bancă şi răspunde înainte ca dascălul să termine întrebarea pusă.
Se bagă în jocul altor copii fără să îi întrebe şi pe aceştia dacă vor şi, de regulă, sunt respinşi şi de aici apar apoi conflictele.
Este agitat şi nu poate respecta regulile impuse.
Nu poate fi atent şi nu se poate concentra asupra cerinţelor învăţătoarei.
RECOMANDATE
Copilul respectiv nu trebuie izolat în ultima bancă, ci să fie plasat în prima bancă pentru a i se putea acorda frecvent atenţie.
Măcar de două-trei ori pe oră, cadrul didactic să i se adreseze elevului care suferă de ADD/ADHD şi să-i ofere recompensă verbală pentru fiecare răspuns sau faptă bună a sa.
Atunci când face diverse prostioare (se joacă, nu este atent la ce spune învăţătoarea, face ghemotoace de hârtie etc.) dascălul va trebui să îl ignore, în acest fel fiindu-i taxate comportamentele-problemă.
