Printre proiectele respinse la recentul concurs de finantare organizat de Centrul National al Cinematografiei se numara si documentarul „De la Isus la Lenin, dar pentru eternitate Dracula: Bela Lugosi”, pe care Florin Iepan vrea sa-l faca despre actorul Bela Lugosi, nascut la Lugoj si identificat azi cu rolul lui Dracula. Iepan doreste sa lege biografia lui Lugosi de mitul lui Dracula si de obiceiurile precrestine din Banat si Transilvania. Proiectul a fost insa depunctat – sustine Iepan – pentru lipsa potentialului de reprezentare internationala. „Mi se pare o eroare si o incalcare evidenta a regulamentului de concurs, care prevede clar "incurajarea coproductiilor cinematografice internationale in care persoane juridice sunt coproducatori romani"”, spune Iepan, care sustine ca „este un act de inconstienta, avand in vedere cat de mare este batalia pentru bani si prin cate comisii si evaluari treci ca sa atingi acel 70%. In Vest, nimeni nu face astfel de gesturi decat daca filmul respectiv ar calca in picioare niste valori general acceptate”. Or, Iepan presupune ca „o parte din membrii comisiei si-au pus intrebarea de ce CNC-ul trebuie sa sprijine un film despre o personalitate a ungurilor. Nimeni de la ARTE nu si-a pus insa problema daca Lugosi este francez sau german”. Iepan spune ca, judecand astfel, n-ar putea face film nici despre bunica lui banateanca. Ea, la fel ca Lugosi, n-a vorbit niciodata romaneste. „Cred ca noi o sa avem si in continuare o cultura mica, marginala si foarte izolata, tocmai pentru ca punem mamaliga in centrul universului.”
Proiectul are deja cofinantare asigurata din partea mai multor televiziuni europene, din bugetul de 200.000 de euro postul ARTE oferind 98.000 de euro, postul austriac ORF – 50.000, iar postul olandez AVRO – 10.000 de euro. Alti bani vin din Ungaria si Austria. Iepan are nevoie de circa 1.500.000.000 lei, cea mai mica suma solicitata pentru vreun lungmetraj inscris la concurs. (Desi filmul are 52 de minute, a trebuit sa fie inscris la lungmetraj, neexistand in regulament decat doua variante: scurtmetraj de pana la 20 de minute si lungmetraj de la 70 de minute in sus.)
Iepan are de gand sa depuna contestatie, printre lucrurile pe care le considera in neregula fiind si acela ca s-a organizat un „concurs literar”, si nu o analiza de proiect. Proiectul lui a fost depunctat pentru calitatea scenariului, in contextul in care e vorba, totusi, de un documentar. „Fac documentar, nu literatura”, replica Iepan. Pentru cineast, se repeta episodul „Nascuti la comanda. Decreteii”, coproductie si ea respinsa, la concursul din 2003, aprobata in urma contestatiei. „Imi dau seama ca sunt un naiv, spune regizorul, ca sunt mult prea departe de "sosul dambovitean". Cu timpul, ma lamuresc tot mai bine ca in Occident eu apar culorile unei tari care m-a lasat cu spatele descoperit ori de cate ori a avut ocazia”. Pentru a vedea daca e vorba de o fatalitate sau nu, am vorbit si cu trei membri ai comisiei.
Ce spun membrii comisiei?
Oana Stoenescu, distribuitor de film (Ro-Image 2000), ne-a spus ca nota finala obtinuta de Florin Iepan este nota rezultata din media notelor fiecarui membru al comisiei in parte, obtinuta la randul ei din punctarea mai multor elemente. Oana Stoenescu afirma ca nu stie daca proiectul a fost depunctat la scenariu ori la potential de reprezentare internationala, dar spune ca, in orice caz, nu a fost depunctat pentru ca ar avea ca subiect o personalitate a ungurilor. „Mie, personal, proiectul lui Florin Iepan mi s-a parut succint prezentat – ne-a spus Oana Stoenescu. Initial, am crezut ca era un scurtmetraj. Cred ca, daca ar fi vrut sa il faca scurtmetraj, cu punctajul pe care l-a obtinut ar fi stat mai bine.”
Un alt membru al comisiei, criticul de film Cristina Corciovescu, ne-a spus, la randul sau, cam acelasi lucru: „Mie mi se parea buna ideea pentru un scurtmetraj. Am si dezbatut destul de mult in comisie. E adevarat, ideea pe care mergea el, parcursul lui Bela Lugosi de la Isus la Dracula, era seducatoare”. Cristina Corciovescu spune ca in departajarea proiectelor de documentar s-a mers mult pe comparatie. „Citesti tot si pe urma te gandesti si la subiect, si la cati bani sunt… Din cele opt lungmetraje care au castigat, doua erau oricum documentare. E adevarat, amestecarea fictiunii cu documentarul nu e fericita, dar asta a fost regulamentul”. Cristina Corciovescu mai spune, insa, ca proiectul lui Iepan n-a luat nota de trecere la scenariu si ca din acest motiv nu i s-a mai deschis dosarul. E adevarat – admite criticul de film – ca un scenariu de documentar nu e literatura, dar el trebuie sa il faca pe cel care-l citeste sa vizualizeze subiectul. „La unele documentare poate ca ideea nu era rea, dar autorul n-a reusit sa transmita nimic prin scenariu.” Ideea contestatiilor, desi fireasca pentru autorii care isi joaca sansa pana la capat, este – in opinia Cristinei Corciovescu – si „un viciu de intelegere din partea creatorilor, dar si unul de organizare”. (Oricum, se pare ca in noul proiect de organizare a concursului dispar contestatiile.) Cristina Corciovescu afirma, de asemenea, ca n-a contat la depunctarea scenariului faptul ca Bela Lugosi era ungur.
Un alt membru al comisiei, criticul de film Andrei Gorzo, afirma ca nu a existat din start un numar fix de documentare care trebuiau admise, din contra, sustine ca scenariul lui Florin Iepan a fost, prin comparatie cu celelalte doua care au fost declarate admise, „foarte prost”. „Scenariul mi s-a parut slab, nu era un film indispensabil in nici un fel cinematografiei noastre. Bela Lugosi nu e nici pe departe o figura uitata, numai de la filmul "Ed Wood" incoace s-au facut zeci de documentare despre el. Nu e deloc important ca s-a nascut la Lugoj, si unul dintre lucrurile care m-au deranjat e insistenta cu care era prezentat ca o figura pe care cultura romana trebuie s-o recupereze, ceea ce mi se pare oarecum incorect. Transilvania era pe-atunci in Imperiul Austro-Ungar, iar o data ce imperiul s-a destramat, destinul lui Lugosi a fost legat de Ungaria. Orgoliul patriotic ce transparea din scenariu m-a iritat. E tendinta asta a noastra de a ne insusi orice viata care a trecut la 1.000 km de Bucuresti. Dar problemele erau mult mai serioase. Iepan transforma calatoria lui Lugosi de la rolul lui Isus la cel al lui Dracula intr-un fel de traseu initiatic; storcea de-acolo tot simbolismul de prost gust pe care il putea gasi. Nu atat vulgar, cat deplasat era momentul cand, pe la doua treimi din poveste, uita de Lugosi si deschidea o paranteza unde vorbea despre cazurile recente de vampirism si vanatoare de vampiri, prezentate pe larg la stiri, si incerca sa pipereze subiectul cu putin senzationalism de tip "Stirile de la ora 5". Mi-a ajuns la urechi faptul ca autorul da vina pe un curent de opinie antimaghiar care ar fi existat in sanul comisiei. Ca sa-mi pastrez respectul fata de domnul Iepan, nu pot sa spun decat ca indignarea l-a facut sa nu stie ce spune. Nici vorba de asa ceva. Nimanui din juriu nu i-a placut scenariul”, conchide Andrei Gorzo.
