Consolidarea procesului de redresare a Europei în 2014

Finalul unui an este întotdeauna un moment de bilanţ. La sfâr­şi­tul lui 2013 putem privi în urmă la anul în care UE a început să iasă din recesiune. Încă fragili, dar perfect vizibili, primii „muguri” au început să apară. Este clar că vremurile sunt în continuare grele pentru mulţi cetăţeni europeni. La intrarea în noul an însă, europenii au mai multe motive să se simtă încrezători şi să răsufle uşuraţi.

Nu cu mult timp în urmă, numeroşi erau cei care credeau că pericolul destrămării zonei euro era unul real. De fapt, nu doar că nu vor exista mai puţine ţări care folosesc moneda euro, ci, de la 1 ianuarie 2014, ţărilor din zona euro li se va mai alătura una: Letonia. Ea va deveni astfel a optsprezecea ţară care adoptă moneda noastră comună. În urmă cu numai doi ani, Letonia depăşea, cu sprijinul unui program UE-FMI, o foarte gravă recesiune. Astăzi, economia sa prezintă cea mai rapidă rată de creştere din UE.

O altă ţară care a ieşit mai puternicădintr-o perioadă foarte dificilă de ajustare este Irlanda. La 15 decembrie, ţara a ieşit din programul de sprijin pe trei ani, după ce a rezolvat în mod decisiv pro­blemele care, în 2008, au cauzat catastrofala prăbuşire a sectorului său bancar şi a pieţei sale imobiliare. În al treilea trimestru al acestui an, crearea de locuri de muncă în Irlanda a atins cel mai rapid ritm din 2007.

Exemplele Letoniei şi Irlandei sunt deosebit de semnificative. Ele demonstrează cu tărie că strategia aleasă de Europa pentru depăşirea crizei funcţionează. În esenţă, această strategie s-a bazat pe extinderea solidarităţii în schimbul solidităţii. Statele membre aflate într-o situaţie financiară dificilă au primit sprijin din partea celorlalte. Acest sprijin este condiţionat de angajamentul ferm al statelor membre care beneficiază de el de a-şi remedia dezechilibrele acumulate, de a introduce reforme şi de a-şi aduce finanţele pe un făgaş durabil.

Procesul a fost şi continuă să fie unul foarte dificil pentru mulţi cetăţeni. Şi totuşi, existenţa unui sprijin din partea Europei a făcut ca impactul crizei în ţări precum Grecia sau Portugalia să fie mult mai puţin abrupt şi dureros decât ar fi fost fără acest sprijin.

Semne încurajatoare există şi în alte părţi ale Europei. Programul de asistenţă de care beneficiază Spania se va încheia la 23 ianuarie. Sectorul său bancar este în curs de restructurare, iar o serie de reforme economice importante creează condiţiile pentru o redresare durabilă a creşterii şi a creării de locuri de muncă.

În sens mai larg, Europa se află, începând din vară, sub sem­nul redresării economice. Ne aşteptăm ca această relansare să capete un ritm mai susţinut anul viitor. Cele mai recente cifre în materie de şomaj arată că tendinţa se inversează şi, în mod încurajator, cele mai mari rate de creştere a ocupării forţei de muncă din Europa în al treilea trimestru s-au înregistrat în Irlanda şi Portugalia.

Profeţii declinului s-au înşe­lat. Este sigur însă că nu trebuie să ne culcăm pe lauri. În mare parte a Europei, şomajul se menţine la cote inacceptabil de ridicate.

Există trei răspunsuri la întrebarea cum să ieşim întăriţi din criză.

Primul este acela că Europa trebuie să continue reformele structurale şi să creeze astfel condiţiile necesare pentru a culege roadele liberului schimb, pentru a spori productivitatea şi inovarea şi, prin urmare, pentru a se menţine la un nivel ridicat de bunăstare economică şi socială.

Al doilea răspuns este că Europa are nevoie de un sistem bancar care să funcţioneze bine şi care să îi permită astfel să sprijine investiţiile şi să finanţeze schimbările structurale necesare. Acum se pun bazele uniunii bancare a Europei. Se va asigura astfel că băncile noastre sunt solide şi că ele se află în slujba economiei europene, sprijinind creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. În fine, al treilea răspuns este că politica economică şi buge­tară la nivel european are nevoie de un cadru robust. În această toamnă, Comisia a evaluat pentru prima dată proiectele de planuri bugetare pentru 2014 ale ţărilor din zona euro – un salt major spre coordonarea politicilor economice. Am beneficiat, de asemenea, de celelalte instrumente care au fost introduse de la începutul crizei pentru coordonarea reformelor economice. Slovenia este un bun exemplu în acest sens: în urmă cu opt luni, Comisia a lansat o avertizare la adresa Sloveniei, conform căreia această ţară trebuia urgent să îşi pună finanţele publice în ordine şi să îşi rezolve problemele din sectorul financiar. În noiembrie am ajuns la concluzia că planul său bugetar pentru 2014 era conform cu normele UE, iar în urma testelor de rezistenţă la care au fost supuse băncile din Slovenia a reieşit că ţara îşi poate continua procesul de restructurare a sectorului său bancar fără asistenţă financiară.

Pe scurt, toate eforturile de­puse de europeni pentru de­pă­şirea crizei sunt răsplătite. Desigur că nu trebuie să ne mulţumim cu atât. Rămân multe de realizat, mai avem de făcut alegeri dificile şi va trebui să dăm dovadă de perseverenţă. Dar, dacă nu ne abatem de la calea reformei, Europa poate spera la o consolidare a procesului de redresare economică începând cu anul viitor.